CE ZICEȚI, DOMNULE PROFESOR?!

Până la alegerile locale din 2012, Emil Albotă a fost o prezență discretă în orașul pe care îl prețuiește mult. Candidatura sa la Primăria Slatina, din partea UNPR,l-a adus în atenția slătinenilor și nereușita în competiția electorală unde a obținut un rezultat bun i-a adus totuși ceva: Emil Albotă a devenit un nume cunoscut și respectat în comunitatea pe care el o definește „a doua familie”. Întreaga sa poziționare în calitatea de consilier local la Slatina, față de proiectele derulate , poate fi argumentul imperativ că Emil Albotă a făcut parteneriat local fără culoare politică pentru slătineni. A votat pentru,atunci când proiectele vizau dezvoltarea orașului, s-a abținut sau a votat împotrivă când a considerat că acestea nu erau favorabile slătinenilor. Deși nu a cerut, a fost onorat când, prin sprijinul partidului al cărui membru este, a fost numit în funcția de secretar de stat la Ministerul Educației. Domeniu care face parte din viața sa de formator de caractere și deschizător de drumuri în viață al unei noi generații pe care profesorul universitar Albotă o dorește și o consideră generația viitoare. Una cu totul altfel a cărei lecție predată are ca temă „renunțarea la egoistul eu și valorificarea complexului înțeles al cuvântului noi”! Ce calificativ va obține profesorul Emil Albotă în această lecție predată, rămâne de văzut…
De puțin timp în noua funcție de secretar de stat în Ministerul Educației, deocamdată, Emil Albotă, mulțumește și promite:” Multumesc tuturor celor care au investit în mine efort, speranță și mai ales încredere și îi asigur că voi face tot ce-mi stă în putință pentru a mă ridica la nivelul așteptărilor!
Mulțumesc celor care mi-au oferit șansa de a contribui cu experiența și profesionalismul meu la optimizarea calității învățământului românesc!
Mulțumesc familiei mele care mi-a stat mereu alături și, nu în ultimul rând, mulțumesc vouă, tuturor prietenilor virtuali și nevirtuali!”-este mesajul postat pe pagina sa de socializare. Este un angajament serios, care obligă și în care Emil Albotă trebuie să dovedească putința faptelor pe lângă măreția cuvintelor. Va reuși,sau nu, rămâne de văzut…
De la București, chiar dacă din sediul unui minister care nu are nicio treabă cu digurile, secretarul de stat slătinean se arată îngrijorat de ce se petrece în județul natal: „Sunt cu inima, cu sufletul și cu gândul alături de toți locuitorii din Olt care și-au petrecut Sfintele zile de Paște sub amenințarea viiturilor. Sufăr pentru toți cei care, privindu-și agoniseala de-o viață distrusă de ape, au primit neputincioși pe umerii lor povara grea a unor patimi nemeritate. Nu pot decât să-mi exprim compasiunea și să-i îndemn să nu renunțe la speranță, credință și încredere.”
Dovadă că și Nelson Mandela, unul din preferații domnului secretar de stat Albotă, nu coincide totdeauna cu realitatea patimilor noastre,mai mult sau mai puțin meritate…„Educația este cea mai puternică armă pe care o poți folosi pentru a schimba lumea”…Dacă această educație înseamnă a nu fura, ci a îndigui, sunt de acord! Până una-alta, viața bate promisiunile și apa scoate la iveală minciunile! Prețul e într-adevăr, nemeritat și prea mare! Ce ziceți, domnule profesor?!