Acum când , salariat din factura plătită de slătineni, din care fac parte și oamenii din presă ,ai considerat că, ostaș de partid, îți poți permite orice, inclusiv transmiterea comunicatelor și invitațiilor de presă pe sprânceana ta pensată,probabil că ți-ai asumat, cu exactitate ce faci.
Tocmai de aceea îmi permit o altfel de interpelare, la nivel personal, în urma căreia te vei gângăvi mai mult decât o faci în mod obișnuit, în ciuda lecțiilor făcute și plătite pe firmă.
Diferențe majore între insipid, incolor, inodor și frustrările gângăvirilor personale pot fi cu ușurință sesizate și tolerate de cine vrea! Nu mă deranjează că, din frustrare personală nu mi-au mai fost remise comunicate de presă, programul acțiunilor cu mare fast mediatizate sau invitațiile făcute. Mi se urcă, însă, sângele la cap când toate astea au loc cu de la tine putere și pe banii mei! Fiindcă, măi dragă, comunicatorule, și eu plătesc factura la apa chioară! Și e pe bani mulți, la consum contorizat!
Deci ….Revenind : când un „pulifrici„ începe să ia decizii în numele partidului pe care până ieri l-a înjurat public, live și înregistrat, transmițând informațiile publice la bunul plac, trebuie să-și asume și critica directă pe numele șefilor pe care cu onoare muncii și plată bugetară îi reprezintă. Sau să spună, direct, așa cum propagă în cercul de puținii ascultători: „eu fac imaginea, eu decid!„
Fac de la bun început precizarea că puțin îmi pasă de toleranța donatorilor și pretențiile lor în imagine. Pretențiile de tratament corect, obiectiv, în egală măsură cu atribuțiile de purtător de cuvinte, sunt singurele care îmi trezesc interesul și mă obligă să taxez confiscarea unui eveniment plătit gras de slătineni, politic, sau parțial media doar pentru că slujbașul plătit pentru comunicare își permite să mediatizeze parțial, funcție de frustrările personale sau obediența față de șeful instituției și partid!
Om la om, bucată la bucată, cuvânt la cuvânt, imagine la imagine… “Ziariștii se întorc tot timpul spre lucruri rele și procedează cum se scarpină maimuța”, așa înțelegea profesia de jurnalist, acum 12 ani, Adrian Năstase. “Ai grijă să nu-ți intre un bondar în pantaloni, că ăsta fecundează tot timpul”, avertiza, în stilu-i caracteristic arogant, în Aprilie 2003, același Adrian Năstase în timpul unei vizite în serele Popești- Leordeni.
Și, după multe scurgeri, la CAO, bondarul a fecundat. Ceva mai rău, dacă nu, cel puțin la fel. Cap limpede, purtătorul de vorbe! Chiștocul de trabuc al bondarului invocat non stop, ne-a convins: merită! Toată atenția!!!! Măi, dragă….!