Citesc un titlu pe Facebook….Cuvintele îmi apar şi dispar, ochii sau mintea,nu ştiu,îmi joacă feste. Recitesc…A murit LARI. Prea repede, prea timpuriu, prea de tot…Stau în faţa unui „word „şi mă chinui să scriu ceva. Nu-mi iese, nu pot. A murit LARI…Nu-mi vine să cred. Un OM pentru un oraş-Slatina, pe care l-a iubit şi căruia i-a oferit tot ce a avut el mai bun. Sufletul lui, profesia, arta fotografică, liniştea în timpul nopţii, totul!
LARI! Un OM adevărat,minunat, un poliţist de rar caracter şi profund ataşament faţă de uniformă şi însemnele militare, parte nu din viaţa lui, ci din el. Prieten cu ziariştii cărora nu le închidea,niciodată uşa, nu le respingea apelul la telefon, îi corecta,dojenindu-i părinteşte. Un OM pe care l-am respectat, l-am îndrăgit,de la care am învăţat multe şi pe care l-am regretat când, suferind şi fără prea multă vlagă, a fost nevoit să se retragă,mult prea devreme din poliţie. Un OM cu care mai vorbeam din când în când, la telefon, despre una,despre alta,despre toate cele…Un OM de care îmi voi aduce aminte întotdeauna şi pe care îl voi regreta enorm. Un OM despre care nu pot scrie mai mult…care a plecat într-o lume mai bună decât asta în care a trăit demn,frumos,fără compromisuri.
Cu bine, prieten drag! Dumnezeu să-ţi fie aproape şi acolo, SUS, să povesteşti cu Florin Niculescu, despre una,despre alta,despre viaţă…O viaţă, ca o viaţă: când bună, când rea,efemeră! Condoleanţe familiei îndurerate!