Imperativ

ÎN ȚARA LUI ANDREI…

Era doar el. Andrei! Și prietenii lui, cât degetele de la o mână. În țara lui Andrei, Andrei a făcut ce a fost mai bine. Pentru el, și prietenii lui care l-au urmat ca Lăbuș. În țara lui Andrei politica a fost o curvă. Nu și el. Nu avea cum. Credem că a mers la Referendum….În țara lui Andrei s-a găsit, întotdeauna, un os de ros. Și un scaun directorial, rotativ, după soare. În țara lui Andrei și când a intrat soarele în nori, Andrei a îndrăznit să creadă. În țara lui Andrei azi, nu prea mai e mărunțiș de buzunar. E o altă țară și asta nu-i place. În țara lui Andrei cândva era frumos. Frumos rău…Cu flori în ghivece pe alei și prin curte, cu saturație, cu toată dragostea de viață.

În țara lui Andrei, Andrei azi dansează și visează. La curtea cu flori în ghivece pe alei după care oftează. În țara lui Andrei nici visul nu mai e la fel. Numai are cătușe, doar  jupân și multă făgăduință: start up, națiune! În țara lui Andrei e permis orice: masa de prânz peste stradă, telefonul fără fir, codul Morse. Ce mișto! E mișto, rău, în țara lui Andrei. Andrei așteaptă . Ce?! Schimbarea la față. A auzit el că urmează, semnalul a fost recepționat. În vis, în țara lui, Andrei numără paturile….de la spital. În țara lui Andrei însă, oile seamănă cu paturile…tot de la spital! În țara lui Andrei modelul tânărului energic, dinamic, care (cacofonia îi aparține) să-și dorească să schimbe lucrurile, s-a dus dracu` demult! În țara lui Andrei apa chioară a rămas la fel de chioară dar și-a schimbat gustul: e bună! Bună, rău! În țara lui Andrei e de recuperat…acum e foame mare.