Imperativ

#APUC#ÎNHAȚ#MăLIPESC

Și-a tras singur, o dungă cu aracet. Pe verso. Dacă era noapte probabil și-o punea pe frunte. Aia care se crede și nu e. S-au prins colegii de mimică. Au început să cunoască fiecare gest, fiecare rânjet, fiecare zâmbet fals. Îl cunosc bine. E mimica aia falsă pe care o abordează când vrea să vrăjească atunci când e întrebat și nu-i convine. Același zâmbet îl au și ei când fac pe naivii și-i dau de înțeles că e adulat.

Votează-mă şi tot ce e trotuar o sa fie autostradă.

Votează-mă  şi te plătesc să stai acasă şi să faci fulare toată viaţa ta.

Votează-mă şi respir în locul tău, să nu te mai oboseşti.

E o șaradă penibilă. Alta . Una care încercă să ascundă disperarea. Disperarea e mare. Rahatul e rahat. Spre exemplu, uitaţi-vă la această mimică arogantă. La zâmbetul strâmb, de profet care înţelege dedesubturile realităţii.
Apa de robinet e potabilă la oraș. E potabilă. Te crezi tu prea bun pentru ea. Eşti prea prinţ să bei de la robinet. Şi noi vrem lucruri bune şi frumoase pentru toată planeta dar, spre diferenţă de tine, nu suntem cu toții atât de fraieri încât să credem că vine unul din uliță  călare pe  unicorn şi transformă gunoaiele în curcubee. E om. Simplu. Ca ălălalt. Are o campanie şubredă plină de promisiuni irealizabile. Ca ălălalt.

Prințesa cu virtuți s-a prins și ea. Nu mai e pe social-media. Life’s a joke!