Imperativ

Cațavencu de Slatina. De la putere, la ”opresie”

Banii stau, investițiile dorm, cetățeanul plătește. Și, exact când piesa părea plictisitoare, apare pe scenă ”onorabilul” Gigi. Fost viceprimar, fost decident, proaspăt ”victimă” a dorinței de a face bine. În clipul său recent ne vorbește tacticos aproape didactic, despre buget de parcă s-ar fi născut ieri. Niciodată în viața asta, nu a stat confortabil în fotoliul de viceprimar. Niciodată în viața asta, nu i-a adunat scamele lui Moț, nu a mufat , nu a profitat. Ne explică pedant ce nu merge, cu ifosele profesorului care n-a trecut niciodată pe la catedra pe care o critică.

Gigi a rămas ce a fost încă de pe vreme lui Vâlcov pe care l-a înlocuit repede, cu Moț: tipologia perfectă a profitorului de serviciu.  Ziua mufat la beneficiile sistemului, noaptea se transformă în tribunul poporului. Soția e bine mersi, la fel ca pe vremea viceprimarului consort, șefă la primărie sub ”adversarii” liberali, el e tătuc, pe 4000 Euro, la CSM. Doar la cameră ne joacă drama opoziției. O strategie pe care ”binefăcătorul” săracilor, ”salvatorul” orașului, o are în ADN. Să se schimbe, MIMEZ! Dar să nu se modifice nimic. Vîlceleanu, un actor grăbit, își execută rolul încredințat, pozând în iluzia unei alternative. 

În fapt, nu este o alternativă, ci un ”balon de încercare”. O piesă de șah mutată strategic pe tabla șahistului din primărie pentru a proteja actualul regim liberal. Critică fix atât cât trebuie pentru a părea credibil, dar niciodată suficient de mult încât să pună în pericol privilegiile familiei , ancorate adânc în structura actualei primării. Ne invită să privim degetul care arată spre lună, ca să nu vedem cine ține de fapt mâna. Spectacolul e ieftin. Am înțeles rolul, știm regizorul.

Pute și misiunea. Să mai rupă un vot, să mai facă o zarvă, să fragmenteze tot ce ar putea însemna o schimbare a noului său stăpân ajutând astfel exact pe cei pe care pretinde că îi critică. Căci vocalul, a fost întotdeauna, sluga cuiva. Un biet actor, într-o piesă cu ”moftangii” administrativi unde slătinenii sunt singurii care plătesc biletul de intrare. Asta vinde acum Vîlceleanu. Bilete de papagal…Curat murdar, coane ! Clipurile tot gașca ți le asamblează? Povestea cu Mucea și Flaimucea, o știți?

 Zi-ne și ceva cu și despre Ovi, cu și despre …știi tu. Fan curierul mai rupe ușile la primărie, ca pe vremuri?