Când nominalizările se duc, atunci caracterele vorbesc. Un om, două jurăminte. Primul a fost în Parlament, ca deputat. Al doilea se va desăvârși la Cotroceni și din acel moment nominalizarea de la partid se va oficializa în cea de ministru. Pentru agricultori, pentru fermieri, pentru pământul muncit, pentru ogoare. Și pentru partid!
Din acel moment domnul ministru nu va mai trebui să recite la televizor punctajele de la partid. Punctajele de la partid ar trebui să se plieze pe activitatea domnului ministru. Domnul ministru va trebui să învețe din istoria greșelilor. Asta ar putea să-i asigure nu doar supraviețuirea ci și succesul, prețuirea, respectul. Adevărurile nespuse, sau ocolite, vor trebui să fie rostite cu voce tare. Ferm, imperativ, răspicat! Fiindcă asta așteaptă truditorii agriculturii. Indiferent de forma lor. Mici, coloși, de subzistență, latifundiari, același ministru!
Agricultura nu mai crede în victimizarea neputinței, nici în pozele de noapte în lanul de ciucălăi, nici în degustările tomatelor de oriunde ar fi ele. Nu mai tolerează nici practicile neloiale, nici legea laptelui vărsat fiindcă nu poate fi procesat, nici arendașii care au legea lor. Când nici nu mai e nevoie de minciună, e nevoie de sprijin. Hăul neputinței nu mai trebuie adâncit . E deja, prea mult!
Domnul ministru trebuie să se uite atent și la Comisia Europeană . Și să-i pună câteva întrebări. Domnul ministru trebuie să știe că respectul nu e maimuțăreală. Nu face parte dintr-un guvern așa cum n-a mai fost. Face parte din alt guvern. Să știe că nu trebuie să pice la votul popular, singurul care contează! Dincolo de atribuțiile legiferate, de obiectivele trasate, domnul ministru ar trebui să știe, ca pe ”Tatăl nostru”, lecția aroganței! Ce înseamnă asta?! Rămâne în opțiunile domnului ministru, după alinierea planetelor…Busi de la PSD Olt, cum îi spun oltenii! Pe care-l așteaptă cele mai dificile conviețuiri, pe termen scurt!
