Mă uitam, de câte ori îl prindeam live, simplă prezență, sau nu, la Cătălin Florescu. Uneori era roșu, tot. Alteori era inexpresiv. Aproape de fiecare dată, cu excepția rapoartelor pe care le citea, când nu avea încotro, la fel : mut ! Și incolor. Și insipid. Și totdeauna ermetic cu jurnaliștii. Rare conferințele de presă. Nici acum nu-l știm pe adjunctul său importat de la Argeș, fiindcă l-a ținut numai pentru el. Niciodată nu l-a prezentat oficial. La jurnaliști mă refer, că miuțele sănătoase stropite cu zăibărel după, au mai fost. De socializare și prezentare a echipei, operative, ca să zic așa, rare ce-i drept, sau doar de una-două am aflat noi, dar au fost ! Nu –i bai ! Bai e când spui „Comanda la mine„ și te doare la bască. Faci pe naivul, ca să nu spun pe prostu`, că respect rangul. Și domnul Florescu e în dublu rang : de comisar șef și de șef la IPJ Olt. Și ce dacă a venit din civilie ?! E exemplul viu al polițistului erei noastre care a performat !
Pe lângă și sub șefia domniei sale au performat și alții. Facem organigrama mâine.
Azi vreau să spun doar atât : aseară l-am văzut pe domnul comisar șef. L-a dat de gol mersul cadențat. De militar, pitit în biroul de la IPJ Olt, când e în exercițiul funcțiunii, în mașină când e în stand –by. Dar era roșu tot. Bătea chiar înspre verde. Oricum, niciodată nu iese în evidență. Niciodată nu dă declarații. Totdeauna se ferește de camere de televiziune, de ziariști și de tot ceea ce l-ar putea face să roșească. Să-i creeze emoții. Ar prinde bine o relaxare cu moșoiul în Antalia. Nu-i așa, „boss„…?!
