Ne vedem mâine…și vă scriu acum pentru că mâine, mă cunosc, nu voi mai putea ! Nu este ultima noastră conversație. Doar până când ne vom revedea. Fiindcă, EXCELENȚĂ, acolo unde o să ajungeți, nu o să fiți singur. Să ne auzim așa cum o făceam de obicei, prin mesaje. Și mesajele dintre mine și Domnia voastră dau timpul înapoi. Un timp regăsit, niciodată pierdut…. 7 SEPTEMBRIE 2017 Ora 9,30 dimineața….
Eu; „ EXCELENȚĂ, vă așteaptă diseară, la emisiune„
„ Da, excelență, vin…Am alegeri la Organizația Vârstinicilor, poate întârzâi puțin, dar am promis, ajung…„
Eu „Vă aștept, EXCELENȚĂ, mulțumesc !„
……
Sediul OLT TV, ora 20 00…sunt cu Elena și Mirela în redacție. Vorbim…despre una, despre alta, de-ale noastre…femeiești !
„Sărut mâna…„
Elena :„ Bună, Costel…„
Mirela :„ Bună seara…„
„Ce faceți fetelor ?! „
Elena :„ Pe final…ești bine, pari obosit…„
„Un pic, sunt…Și e bătaie de cap, multă bătaie de cap, am avut alegeri la pensionari, am reușit și asta….Laura, avem timp de o țigară ?!„
Eu :„Da, EXCELENȚĂ, avem…„
Ieșim…Ne aprindem țigările. Il privesc, e desfigurat de oboseală. Trage din țigară obosit și întreabă…
„Despre ce vorbim, excelență ?!„ ( era alintul nostru, reciproc ! )
Eu :„ Despre toate, despre ale dumneavoastră, de la partid, despre ale noastre în viață…„
„Laura…sunt obosit„…
Tac ! Îl privesc. E extenuat ! Tac !
„Auzi….câte o dată mă gândesc pentru ce, m-am cam legat la cap, e multă multă muncă și nu vreau să mă las…„
Eu :„ EXCELENȚĂ, sunteți președinte ales, ați intrat în horă, nu aveți încotro…„
Vine Robert. Ne spune că trebuie să intrăm, să ne cablăm. Costel se ridică….îmi spune cu acceași voce…
„.Auzi, Laura, a fost cam obositor la Buliteanu, mă cam ustură în piept…„
Il privesc. Văd același om obosit, extenuat, hotărât să promoveze imaginea PNL. Ii spun…„dacă nu vă simțiți bine, mai stăm un pic, dacă nu puteți, bag o redifuzare…„ Se uită la telefon…
„Liliana( soția), se uită…hai să mergem, excelență…„
Eu :„ EXCELENȚĂ, facă-se voia dumneavoastră !„
Intrăm …facem o emisiune adevărată, fără menajamente, ca de fiecare dată.
…….
20 30….Ieșim. Mesaje multe pe telefon. Apeluri….Răspunde scurt
„Mulțumesc ! Vorbim mai târziu…„
A fost ultima emisiune Imperativ cu EXCELENȚA MEA !
1 OCTOMBRIE 2017….
„Vine Gigel… ?! „
Eu :„ Vine, EXCELENȚĂ ! „
„Nu pot să văd….poate îmi trimiți și mie emisiunea…„
Eu:„ S- a făcut, Excelență !„
12 septembrie 2017
Postez pe FACEBOOK… Îmi dă like și preia postarea. Ultima.
13 septembrie 2017
Ora 7 : 45. O duc pe Olguța la școală. M-am trezit târziu, am visat urât. Rapid fac pachete , ne îmbrăcăm, îmbarcăm șI gata de plecare. Olguta deschide ușa, nervoasă că a întârziat, iese pe ușă, cheamă liftul. Iau ghiozdanul…Mă întorc de la lift. Îmi iau telefonul cu mine. Nu fac asta de obicei….
Ora 20 : 57….Am lăsat-o pe Olguța. Care a căzut în fața școlii, și-a rupt pantalonii, și-a făcut genunchiul praf. A plâns, am liniștit-o ! Între timp, cu telefonul în buzunar, mă uitam la el, din 2 în două minute, ca idioata. M-am gândit…ce dracu m-a apucat ?! Mi-am răspuns…am visat urât ! Sunt superstițioasă și premonițiile nu m-au înșelat. Sunt în fața Centrului Cultural….aglomerație, mă enervez, mă grăbesc și traversez. Sună telefonul. Îl am în buzunar. Mi se taie, instantaneu, respirația. Fac ce nu am făcut în viața mea. E dincolo de simțurile mele. Încetinesc pe trecerea de pietoni, scot telefonul…E Dan. Răspund instictual…
„Ești pregătită să-țI dau o veste proastă…?! „
Mă aud în ecou…„ce s-a întâmplat, zi-mi…„
„A murit Costel ! Costel Moisescu….„
Scap telefonul din mână și nu realizez că am rămas pe trecerea de pietoni decât după claxoanele șoferilor și înjurăturile lor. În spatele meu un bătrân îmi ridică telefonul și mă privește uimit…„vă simțiți bine ?!„
Îi smulg telefonul din mână și o iau la fugă, ca apucata. Abia îl văd pe omul care mă privește buimac…
Ajung acasă și îl sun pe Dan. Încerc să-l fac să –mi spună că e o glumă, o greșeală…Nu! NU E! Îmi tremură mâinile, lacrimi îmi curg șiroaie …Deschid calculatorul…nimic pe Facebook…îl sun pe Dan, iar…„Ești sigur?! Sigur, „ îmi răspunde. Postez! Nu mă întrebați, cum! Nu-mi amintesc. Instinctual !
Și încep telefoanele….Ana, Amalia, Geta, George….
E adevărat! E sfâșâietor! E nepermis! E ilegal! E absurd! E nedrept! Sunt supărată pe Dumnezeu…!
Asta a fost, ziua mea de azi, EXCELENȚĂ! Una de rahat, cum vorbeam amândoi ! E ziua în care m-am certat cu Karma ! Și cu Zen-ul ! Cu lumea întreagă ! Cu Dumnezeul ei, cu toți ! Și nu mi-a trecut ! Și nu știu dacă-mi va trece curând !
Dar mâine, ne vedem, EXCELENȚĂ ! Și din marea de oameni care vă va fi alături, știu că mă veți vedea ! Și știți de ce…. ?! Fiindcă, EXCELENȚĂ, NUMAI NOI ÎNTRE NOI NE SPUNEAM AȘA !
Drum bun și lumină, EXCELENȚĂ ! OM MINUNAT, SUFLET CURAT !