Te simți împărat. Vrei mai mult. Tot mai mult. Președintele României, îți mângâi telefonul și suni. Apar pe ecran un prost, doi, trei proști care spun că tu, și numai tu trebuie să devii președintele republicii. Începi jocul.
- Da, vei distruge tot, ce -ți va sta în cale, dar trebuie să o faci în mod inteligent. Te pliezi și combini. Anii ce vin trec ca un vis. Reputație de geniu, de om care aduce voturi, de Zeus. Ești în epicentrul lucrurilor. Efectele acțiunilor tale încep să dea roade. Urci. Și urci, te pliezi, te raliezi, combini. Surprinzător, nimeni nu observă că ești distrus. De putere absolută, de glorie eternă, de lăcomie și că de fapt te auto-detonezi.
Până într-o zi când faci bum ! Rămâi singur și vulnerabil, auto-detonat și detonat, plin de neputință, furie și dornic de răzbunare. Te strecori și schimbi tactica. Nu mai ai nevoie de seif să-ți securizezi planul. Nu-l mai pui nici pe hârtie, nici între pereți. Îl ții în cap. Doar ești geniu…
Treci la aplicare. Pași siguri, obiective precise :Te lepezi de trecut. Tot ce îți poate dăuna viitorului trebuie eliminat, distrus. Tot ce poate reprezenta o alternativă la tine.
Foști apropiați, foști colaboratori care te-ar putea deconspira, trebuie marginalizați și decredibilizați. Faci pe toată lumea – din interiorul partidului să înțeleagă că fără tine nu se poate, că nu are cine să te înlocuiască. Propagi teoria și inoculezi. Noi doi și ele două. Puneți lacătul pe partid dar păstrezi tu cheia. Închizi. Dai drumul comunicatorilor cu viziunile tale paranoice.
Folosești slăbiciunile instituționale ale partidului , promovezi obediența. Oameni care, ca și tine, nu sunt la bază pesediști, vor fi întotdeauna recunoscători pentru promovare, și deci vulnerabili. Îngheți dezbaterile. Orice idee a vreunui membru de partid despre economie, strategie politică, despre orice, trebuie blocată. Tu și el, plus ele trebuie să decideți tot ce încetinește și blochează procesele, asigură eficiență în partid și la guvernare, doar ce programul tău ! Orice încercare de gândire independentă se rezolvă prin schimbare, prin excludere.
Te lipești de deontologii care pot și strâng în pumn. Încurajezi membri să mintă grosolan, să răstălmăcească adevărul. Evaluezi și pici două guverne într-un an ca să arăți clar cine-i jupânul. La fiecare două luni anunți o măsură fiscală sau de alt tip pe care nu a mai avut curajul să o implementeze nimeni, să le arăți câte cât de geniu ești și cât de norocoși sunt că te au. Te uiți pe harta statului și clipești a satisfacție: ANAF, CNCD, ANFP, ANIF, CNA, poliție, îți iese și asta : mulți încep să- ți pupe inelul.
Ești genial, îți zici, savurând o Corona. Ești realmente genial.
Prăbușirea în hău e cea de care știi că nu poate fi evitată, că acest lucru nu depinde de tine. Pericolul este mortal. Te ia capu` … Și greșești ! În public, te dezvălui, așa cum ești. Dus și distrus… ! Falsa poziție de victimă nu umanizează. Pe nimeni !