Până acum suntem prizonierii unor politruci cu gura mare. Mare și nesimțită. Unor jocuri politice murdare, unor trocuri doar pentru putere. Fiecare cât mai mult, fiecare cu ai lui și poporul al nimănui. Unii nu pot fi decât nesimțiți, alții nu pot fi decât „yes-mani„ cu gura cariată, alții, trepăduși de duzină. Împrejurul lor mulți, foarte mulți mercenari. Iar poporul rămâne prizonierul unor fețe schimonosite pentru că votul nu mai e miză iar lupta pentru bugetul național e pe viață și pe moarte.
Și președintele ce face? Mimează democrația în consultări și joacă pe față, fără nicio jenă, extrem de murdar. Dacă s-ar uita în ochii omului de rând i-ar fi rușine. Rușine de ce ar putea vedea. Dar ar putea face diferența. Și ar putea vedea plebea. De la ea ar putea lua lumina.
Pentru că reacția sa în fața plebei îl îmbracă pe președinte într-o haină mult prea urâtă. Una strâmtă, care strânge și care nu are nicio legătură cu ținuta pe care ar trebui să o impună un veritabil om de stat, care a fost ales , din nou, președinte și care dorește să fie, în continuare așa. Klaus Werner, nu te mai chinui să ne arăți preocuparea ta pentru soarta poporului, dacă sfârșești prin a umple țara asta de ură, selectând clasa politică, împărțind-o după propriile tale mofturi, vendete și pofte, ignorând ceea ce, până la urmă, a decis, prin vot și prin absenteism electorul român. Întrebarea rămâne….! Asta e tot ce poate da mai bun, România?! O luăm de la capăt! Mai puteți?!
”Și-nc-o-dată măi băieți! Hooop, ș-așa, ș-așaaaa!”. La popor mă refer! Ei rămân la fel! Indiferenți și nesimțiți !