Imperativ

Modus operandi

O clasă politică într-un profund putregai, profund coruptă. Oameni de afaceri îmbogățiți peste noapte, un modus vivendi pentru presă. Hoți, delapidatori, traficanți de influență și-au plătit liniștea cumpărând tot. Inclusiv presă! Activități dubioase  au creat un ecosistem național și județean în care au fost cooptați și cumpărați prin diverse moduri, inclusiv și în primul rând,sau mai ales, pe cei ce oficial se ocupă cu corupții. Ei au devenit azi un fel de parazit care trăiesc bine și promovează ori își păstrează funcțiile,onorurile și rangul pe seama și în spatele marilor prădători. Ei au fost primii care au patentat acest sistem de parazitare a mizeriei politice, o mizerie economică și publică,ea fiind azi modul de control al paraziților.
Într-o țară sănătoasă la cap nici un ziarist sau cetățean nu ar mai avea încredere într-un polițist, judecător,procuror, finanțist,comisar de gardă financiară sau inspector de curte de conturi, propulsat ori ținut în brațe de un lider politic. Nici unul dintre acești „vajnici luptători anti-corupție”nu ar mai avea nici un fel de credibilitate.
Ei înșiși șantajați și șantajabili, cu rude angajate în instituțiile la cheremul și sub papucul politicienilor la putere, cu terenuri concensionate srl-urilor fiilor și fiicelor,nevestelor sau finilor, cu copiii angajați în aceeași subordine și cu propriile interese personale sau de cârdășie,cu toate neamurile angajate, obișnuiți să trăiască din banii statului și cu cât mai proaste sau mai „bolnave”,cu atât mai bine,cum să mai deschizi gura,să denunți o infracțiune sau să faci o sesizare?!
Dacă suntem obligați,cum să mai anchetăm?! Cum să ne turnăm reciproc?! Dacă stăm cu chirii în locuințe cu dedicație, cum să uit cine mi-a pus cheia în mână?! Dacă am bărbatul membru de partid pus în urmă cu patru ani pe funcție, pe aceeași păstrat și azi, ce altă soluție în afara NUP-ului consacrat pot să sugerez dacă nu am curajul să o dau personal?!
Diplome de cetățeni de onoare,de omul anului,de omul orașului,de omul secolului nu înseamnă aprecierea publică a banditului de partid,care te vrea doar la mâna și șantajul lui?! Nu te obligă?!
Prezența în grup,la masa de prânz,la chermeze,la băute,cu atot-puternicii politici ai zilei, începând de la inspectorul ITM , până la ofițerul de la Doi și-un sfert, SRI-stul de serviciu, procurorul de caz sau de DIICOT, nu îți taie tot elanul denunțului?!
Mama proștilor e mereu gravidă,deci asigură „vajnicilor luptători anti-corupție”suficiente „capturi”demne de prime. Așa încât, ești șantajat?! Ocolește abilitații autohtoni! Consider că ți-am dat destule argumente. Aș putea să dau și nume. Dar …LA CE BUN?!

P.S. Voi face,totuși o scrisoare deschisă unui personaj…Curând!