Dincolo de manipulările de neratat, povestea asta începe să semene cu un vechi banc: ăla care zicea că marmota învelea ciocolată şi ea chiar o lingea…
E mai puţin important dacă pinacoteca lui Vâlcov ajungea expusă în galeria de artă din palatul lui Rupiah, promovată de Miss Larisa, sau tablourile se înmulţeau „stătute„ sub tencuieli ori seifuri doar de Ali Baba şi de „pulifrici„ ştiute. Bine că nu au fost şi ele, cumpărate de Bercea pentru a fi, între timp, făcute cadou sub formă de şpagă…. Ceea ce merită însă, cu adevărat „băgat la cap, este că, pentru prima dată ne aflăm în faţa unui ministru pe care nici prietenul Gigel Ştirbu nu-l poate contrazice că nu a dat bani la cultură, cât a fost ministru, la buget şi la finanţe… Istoria ne obligă să recunoaştem enormele merite ale lui Darius Vâlcov, un primar al Slatinei, de opt ani, două mandate consecutiv, un ministru la buget şi de finanţe „super„, (vorba lui Stan care i-a mai redeschis un dosar), pregătit, în numerar, care a reuşit să fie simultan atât primarul după care unii plâng şi azi, „mama„ Codului fiscal, fiul Codului penal. De unde putem deduce, printr-o tot mai intensă cerere de candidatură, fără nicio ofertă încă : dacă Prina a fost ales condamnat pentru infracţiuni de corupţie şi Vâlcov nu e decât, tot pentru „astea-alea„, trimis în judecată şi cercetat în alte trei dosare, de ce n-ar candida, „iar,din nou„… ?! Şi de ce nu ar face-o, ca odinioară, „absolut independent„, dar sprijinit din umbră de „societatea civilă„ care să se regăsească pe listele de consiliu local, în cel mai nefericit caz, până ce Vâlcov depune jurământul de primar sau îl condamnă instanţa, cu norocul lui Prina, la un pic cu suspendare… ?! Parcă am mai avea nevoie de demonstraţia că minţi odihnite să fie, restu` ne priveşte….
Lucrurile s-ar putea complica doar atunci când în cursă ar putea intra şi Andrei Iordache şi Emil Moţ şi preferatul prietenului Gigel liberalul, că sunt doar două funcţii de viceprimar şi Cismaru trebuie păstrat admin.„ Că ca el„ nu mai găseşti, cu aşa o mare deschidere către firmele consemnate în referatele DNA ca verigi ale evaziunii fiscale şi spălării de bani şi totuşi să câştige, din prima şi acum, licitaţiile…. ! E, unde mai găseşti aşa curajos şi aplicator al legii… ?!
Prin foarte bine chibzuita decizie de a depozita operele de artă :tablouri, desene, bibelouri, mileuri, în generosul spaţiu oferit de polistirenul Plus Comfortului, Darius Vâlcov propune o profundă reflecţie asupra importanţei funcţiilor. Începând cu cea de primar, senator şi ministru, sugerând profund că, în timp ce astea sunt perene, doar arta este cu adevărat eternă. Câştigul slătineanului în cazul altei noi candidaturi va fi de această dată,eclipsat de fântâni, panseluţe, pergole, parcări supra etajate, pavele…În Slatina, dragostea mea şi Casa noastră, vom găsi adevăratul sens al libertăţii. Folosind mijloacele metaforei crucilor din cimitir, vom afla răspunsul la întrebarea : unde eşti cu adevărat mai liber, în cavou sau la puşcărie?
Pentru cititorul neavizat, filozofia vâlcoviană poate părea greu accesibilă. Suprapunerea esteticii rapoartelor ANAF cu estetica urâtului din politică şi greoaia înţelegere a graficii lui Picasso, ori contopirea laolaltă a artei naive din bugetul public, a măreţiei din Strategia de dezvoltare durabilă a Slatinei pe 20 de ani de-acum încolo şi a operei lui Renoir, nu pot părea altfel decât lucruri înălţătoare. Doar iniţiaţii, precum Larisuţa, Geaninuţa, Biencuţa, Monicuţa, Ancuţa, … pot pătrunde sensul adânc, simbioza profundă dintre implementările naturale în afaceri şi Rondul de noapte al lui Rembrandt, totul dărâmat neaşteptat de „pulifrici „nerecunoscători, denunţători, cunoscători doar a metaforei dadaiste exprimată de florile de plastic din vaza de ipsos aflată la intrarea în cavou. Practic, întemeietorul Şcolii de la Slatina, Darius Vâlcov, oferă o nouă perspectivă asupra a tot ce înseamnă viaţă profundă, intelectuală, artă, nu kitsch, în care muritorul are datoria, de a aduna comori pe care să le înghesuie în casă. Nu are importanţă dacă le zideşte în pereţi, fiindcă epoca ţinutului la ciorap a fost înlocuită cu păstratul la cifru, în seif. Cât despre cavouri, rugaţi-l să candideze şi nu veţi mai auzi lait-motivul nefăcute-i centuri ci veţi avea promisiunea fermă a cavourilor care vor face legătura directă cu metroul .
Nu trebuie uitat nici extraordinarul patriotism al lui Darius Vâlcov care ne-a arătat, tuturor, cum nu din Roşia Montană putem scoate aur, ci piatră seacă : din bugetul primăriei, apă şi canal, dacă eşti deştept, de oriunde…
În acest moment, trebuie să înceteze uriașa nedreptate care i se face acestui unic primar, unic ministru, mare bărbat ! Opera sa ar trebui lăsată judecății celor care au calitățile necesare pentru a percepe mesajul vâlcovian așa cum se cuvine : „pulifricii „ducă-se pe pustii, iar el să revină la primărie ! Hai, băieţi şi fete…aport : Alături de tine, Darius…Ce mai aştepţaţi ?! Daţi poporului o lecţie ! Alta ! Cea mai dură ! Să afle Antarctica… !