E clar! Linsul în fund crează dependenţă. Oferă, probabil, pupătorului fantastice voluptăţi. Cum să nu ți se moaie aliura și să nu ți se țuguie buzela când ajungi din lipitor de afișe, fix director ! Altfel nu se explică nesaţul cu care lipitorul de ieri, șefuțul de azi, s-a avântat cu buzele ude, ude, spre bucile câte unui pricopsit de-al vremii. Și i-a mers. Mai ales acum. Nu a făcut-o degeaba, instituind pupatul în fund nu ca pe o ocupaţiune ocazională şi voluntară, ci o necesitate, o funcţie fiziologică.
Cauciucarul se trezeşte şi până să îşi merite cafeaua ştie că buzele lui au nevoie de contactul imediat şi intens cu epiderma iritată de frecatul cu hârtia igienică. Apoi respiră fericit: doar două buze şi atâtea satisfacții! De suflet. De portofel. De funcție. Deci, nu degeaba… !!
Pupatul în fund are şi el dichisul lui. Nu-i pentru oricine. E nevoie de pricepere, de tehnologie, de traseism, de navigație de la o mărime, la altă mărime, cea mai mărime. E nevoie de stil să faci din pupul în dos o experienţă memorabilă pentru stăpânul dosului. Lași deoparte orice urmă de bun-simţ şi bagi un ţoc cu elan revoluţionar. Revoluţionar, măi! Doar o să prestezi cu toate pânzele sus, pentru popor…Pentru că, dacă n-aţi ştiut, pupăciosul numit șefuț a fost şi el revoluționar pentru popor. Nimic pentru sine, totul pentru popor la vremea aceea. Vremea în care își ștergea pantofii cu tot ce prindea cârpă roșie. Îl „inerva„ culoarea. Acum pupă toate dosurile roșii și își spune în sinea sa că, domne`, se merită. Cu aceeași mână „sfinţită„ de atingerea mâinii tovarăşului senator, ei bine, cu mânuţa aia manichiurată și dată cu cremă făcea el semnul victoriei, cu deştele răşchirate, în 2012. Nu departe de 2016…anul victoriei !
Individul este mic. Foarte mic. Dar cu pretenții de a fi respectat pentru unicul salt în evoluție : acela de a i se subția limba prin dosurile șefilor. Și a schimbat ceva șefi.
Este singura lui calitate. De ani de zile pupă în dos, indiferent care este numele sau coloratura celui înţepenit de vremuri, într-un jilţ sau altul. Acest individ care și atunci când i-a fost mai rău, că nu a mai fost șefuț, tot bani publici a îngurgitat. Azi e avansat doar pentru această „calitate„.
Poate că dintre toate luptele societății prezente, cea mai interesantă dusă azi, este lupta cu nerușinarea… Iar acest individ despre care doar am spus ce vede toată lumea cu ochiul liber, e un nerușinat. Până la urmă tot își va trăda șeful. A făcut-o de fiecare dată. Când a schimbat dosul….Ce scârbă am !
Orice asemănare cu persoane reale nu este deloc întâmplătoare. Cât despre noul avansat….poftă mare !