În politică e la fel ca în viață. Declarațiile de iubire sau ură ne arată limitele gândirii. A aprecia un om politic,indiferent de funcția lui în partid sau în administrație nu înseamnă a-l idolatriza. După cum, a-l critica nu înseamnă a-l urî. Dacă un om politic a făcut lucruri bune, nu înseamnă că nu poate face și lucruri rele. Și invers: dacă a făcut rău, nu trebuie respinsă posibilitatea ca el să facă și bine. Crud devine când răul se transformă în epidemie și când dintr-un OM devine MARE ȘEF. Atunci se produce fisura. Atunci începe să judece după slugile sale, își împarte sfera puterii în antipatie sau simpatie, funcție de cum îi răspund slugoii la apel și îl pupă-n interesele lor personale, deontologii. Devine un personaj frecventabil și, brusc, i se întunecă mintea. Dacă nu el, atunci nimeni.
Poți fi solidar cu un politician sau cu un partid în unele acțiuni ale sale. Uneori îl poți susține. Alteori îl poți combate. Dacă l-ai votat și susținut nu înseamnă că nu-i poți critica unele abordări. În politică nu e loc pentru icoane. Ne închinăm la altar, nu la partid! Sănătos pentru ambele părți, așa ar trebui să fie. Dar tonomatele rămân cele mai bune. Ele sunt cele care pregătesc, după strategiile electorale, covorul. În câteva ore după accederea la putere, lasă în pace. Nu mai linșează de dimineața până seara și nici pdf-urile nu mai sunt ce-au fost. Se ajunge la un minunat consens. Același din ultimii 20 de ani. Se vorbește aceași limbă : limba cultivării personalității șefului suprem. Câte unul pe felia lui. Unul mai șef decât celălalt, funcție de biroul în care gâfâi a ceva. Obligatoriu, a ceva. Șeful freamătă, se lasă adulat și se auto-încântă :„ ce tare, sunt ! Iar voi continuați să pupați ! Mai mult. Mai intens. Mai cu talent„. Atenție mare: dăunează grav când nu mai ești ce ești și uiți să fii cine ai fost cândva.
Azi, însă, DOMNULE X, sunteți mulțumit. Vă place. Vă distrează. Vă irită când un răzvrătit îndrăznește să vă atingă în alt fel decât o fac propagandiștii. Chiar dacă ei sunt aceiași care proslăveau ieri alți guru. Nu mai contează…Contează că tot lingăi au rămas chiar dacă au mai crescut între timp, numărul și prețul virgulei. Obiceiul a rămas același și fără cultivarea lui nu mai puteți respira. Chiar dacă nici noaptea în somn nu mai puteți respira, liniștit.
Domnule X, mi-e milă de dvs.! Ați ajuns fantoma omului de odinioară. Judecata posibil să vă fie rău zdruncinată dacă ați avut nefericita inspirație să vă înconjurați de slugi. Iar slugile, și asta ar trebui să știți din multe exemple clasice ale contemporaneității, nu sunt credincioase. Niciodată la nesfârșit și întotdeauna periculoase. Priviți-le ! Au venit vreodată, vreo singură dată, fără să vă cerșească vreun contract, vreun avantaj, vreo funcție, ceva ?!
Din păcate, domnule X, nu ați înțeles nimic! Nu ați înțeles că, în momente-cheie nu am criticat persoane fizice , ci lăcomia lor fără margini. Slugărnicia lor insuportabilă. Aroganța vremelnică dată de un sprijin efemer acordat, contra cost, contra comision, contra libertății în cele din urmă. Am susținut principii, bunul simț, profesionalismul, fidelitatea în schimbul unei duplicității grotești, vizibil dovedită . În ceea ce vă privește, nu l-am susținut pe politicianul, șeful X, ci pe OMUL X, așa cum l-am cunoscut eu cândva și de care mă atașasem.
Nu datorez nimic nimănui, domnule X, iar asta mă face un om liber. Și, credeți-mă, iubesc această libertate. V-am susținut public. V-am votat. V-am crezut. V-am apărat pentru că așa am simțit eu, că meritați, fără să vă cer nimic în schimb și nu regret nimic. Din acest punct de vedere nu retrag niciun rând, niciun cuvânt. Am făcut totul din convingere.
Adevărul este că azi, deși sunteți mai cineva ca oricând, nu mai sunteți nimic. Deși mi-e greu, încă încerc să vă înțeleg. Aveți de ce a vă teme. Nu e ușor să vezi în jurul tău tot mai multe descinderi, rețineri, dosare penale. Dar am crezut în dorința dvs. sinceră de schimbare. În caracterul dvs. de OM.
Am apreciat aceaste calități. De aceea v-am și susținut, domnule X ! Nu pentru că mi-ar fi teamă de poziția dvs. Sau că v-aș fi obligată, cum mârlănește v-ați exprimat. Între timp ați îndepărtat din preajma dvs. oameni remarcabili. Iar pe cei care au rămas i-ați pus în situații penibile.
Apropo: când mai doriți ieșiri publice nu mai ordonați să vi se trimită interviuri pe stick, la cheie, cu întrebări și răspunsuri scrise. Nu de alta, dar e păcat să transforme niște tineri cu potențial în slugoi. Ziariști adevărați, domnule X! Angajați pe doi bani la tonomatele pe care dvs. le alimentați frecvent, fiindcă nu au încotro. Cei pe care acum, de la înălțimea efemeră pe care o ocupați , nu-i mai puteți suporta, deși v-au susținut naivi, așa, din convingere…
Înțeleg că ei sunt acum problema, nu ceilalți, care v-au susținut contracost. Lista acelora ați pierdut-o, n-o mai găsiți, s-a rătăcit pe undeva. Căutați în arhivele locale, sau în contractele de la partid, ori în contractele instituției. Poate vă revine memoria. Nu am pus și nici nu voi pune, niciodată, semnul egal între OMUL X și DOMNUL X, șeful. Pentru că nu vă consider de neînlocuit. Cât ați fost și dvs. OM, păreați să gândiți la fel. De ceva timp, ați schimbat macazul. Mă scuzați, acum sunteți șef ! Mare șef…Dar mâine ?!
În final, vă împărtășesc o experiență tristă : nu-mi doresc, sincer, să consemnez și despre dvs. cum mi-au dat alți șefi, mari șefi, ocazia. Dar atunci când voi avea ce, o voi face ! Să nu mă mai priviți în ochi, niciodată.