Se întâmplă în căsnicii. Se întâmplă în viață. Unele poți să le spui, altele nu. Așa e în viață. Așa e și în PSD Olt. Unele poți să le povestești, altele nu. Unele poți să le mai și „scapi„, altele nu. Nu fiindcă, alea, unele pe care nu poți să le povestești, nu ar fi adevărate. Nu fiindcă nu s-ar fi întâmplat…Ci pentru că , de s-ar povesti, efectele ar fi diverse. Și diversificate…Și pentru simplul fapt că, uneori, unele se spun la timpul lor. Când le trece timpul, trece și efectul.
Orice discuție legată de Opoziție la Olt, în acest moment, e prematură. Fiindcă Opoziția prematură, cum era câteva luni în urmă, azi nu mai e deloc! A murit! Nu mai face nici măcar cât purceaua moartă în coteț căreia îi mai dai, din când în când, cu dovleacul pe la rât să-și miște coada.Să vezi…mai trăiește?! Cu zero Opoziție, partidul lui Stănescu, Oprescu și Moț face ce vrea, când vrea și cum vrea. Și pe opoziție, și pe cei care ar îndrăzni să le-o facă. Își permit! Au, tot! Nici în vremea lui Diaconescu și Ionică, subalternii lui Cozmâncă și ai Rodicăi Stănoiu, PSD la Olt nu a fost atât de puternic, precum azi. Cine nu crede să-l întrebe pe domnul ministru Iordache. Dânsul știe…știe,mă, știe…!
Cine mai speră că în PSD Olt sunt două tabere, visează urât! Sau, frumos…după caz, sau după interes! Moț și Oprescu nu au de ce să fie în tabere diferite. Chiar dacă e fiecare cu „gașca„ lui. Moț și Oprescu nu au de ce să se certe. Fiindcă nu au pe ce! Fiecare e șef pe„ felia„ lui. Fiecare păstorește „bugetul lui„. Fiecare răspunde pe persoană fizică și juridică pentru decizia lui. Fiecare are, direct spus, treaba lui! Doar partidul e la comun. Și acesta nu poate fi nici tranșat, nici împărțit. În epoca prezentă asta ar însemna o gafă periculoasă. Cu costuri mari și efecte dintre cele mai parșive. Așa că….luați-vă gândul!
Numirile, mai abundente decât ninsorea, făcute într-un timp record, da, la cele de la București, din ministere mă refer, au arătat, pentru cel ce vrea să accepte și să vadă limpede, două chestiuni: forța de președinte a lui Paul Stănescu și diplomația acestuia de a limpezi și ultimile firicele de apă care mai erau tulburi. Stănescu „i-a aranjat„ pe toți: și pe ai lui…și pe ai lui…! Și pe…și pe. Și lista continuă. Că așa e în PSD. Cine știe și e deștept,așteaptă. Inclusiv greșeala celuilat. Stănescu nu a aruncat PSD Olt într-o aventură care nu i-a ieșit. Nu știu cum a făcut-o, dar a făcut-o! Le-a dat copiilor lui de suflet(și nu se sfiiește să spună asta public), fiecăruia, sceptrul lui. I-a obligat să convingă ceea ce numai o dată în viață se poate convinge. Cine nu convinge, pierde. Tot ! E greu să faci asta într-un mușuroi trist, ofticat, al eșalonului doi, trei, care, neștiind ce-a dat peste el, se vrea jucător și întinde joarda prin gard. Mușuroiul care, „en passant„ ajuns în partid, nu poate avea același instinct cu partidul. Când fraierul crede că se așează mai bine în scaun, se trezește, când gândul nu-i gândește, cu toate cuțitele pesediste înfipte în cefele și spatele lui…
Dar, cum spuneam. Toate la timpul lor… Acum, cred că e timpul pentru o singură întrebare: Poate fi, ministrul Justiției de la PSD Olt, garanția statului de drept ?!
Un partid cu mulți oameni prea puternici. Un partid cu răni mult prea vechi. Un partid obișnuit cu prea multe jocuri. Un partid care, atunci când are atâta putere, uită că a stat și în opoziție. Un partid în care lucrurile se urnesc greu. Dar , odată urnite, sunt de neoprit…Un partid care consideră că acum, fiind foarte puternic, uită că, dintr-un asemenea joc, poate să piardă și mai mult. A mai pățit-o. În definitiv și la urma urmei, ăsta e PSD ! Nu poate fără o noapte a cuțitelor lungi. Așa se restartează…În ce privește Oltul, aveți de așteptat. Până în 2019, cel puțin…!