Când a scris rapoarte și a dat speranțe că or să fie rași din funcții procurorul șef DNA și procurorul general, Tudorel Toader probabil a călătorit în timp. Sau a aterizat, dintr-o capsulă a timpului în care a respirat la aparatele politicii. Mai întâi de dreapta, vezi Relu Fenechiu, mai apoi de stânga, vezi Grindeanu, crezând că și-a găsit imortalizarea în istorie: un cocktail Molotov în DNA și Parchetul General. Și, gata! Rezolvat niște nevoi personale, de grup de influență sau politice.
Spre deosebire de titratul Tudorel,profesorul universitar, Comisia de la Veneția, magister clasic în viață la Curtea Constituțională, „pufanul„ Florin Iordache, a devenit de azi, pentru PSD, mai erou decât a fost! L-a făcut Tudorel. Care i-a luat, pe repede înainte, locul. Crezând că o să răstoarne munții, a făcut rahatul, praf ! Mai penibil decât oricine altcineva. Diferența dintre Iordache și Tudorel e că Tudorel a făcut praf, Coaliția ! Tăriceanu, venit în fuga mare la guvern pentru „ievaluare„, a plecat cu coada între picioare. PSD fierbe și primul deputat și-a anunțat demisia din partid. Ponta s-a distrat la televizor, cu pop corn și Coca Cola. S-ar fi și distrat și Dragnea. Dacă nu era Dragnea. Liviu Dragnea… !
„Kovesi si Lazăr au venit în mai puțin de 10-15 minute de când i-am chemat la discuții„. Ce –a vrut să spună poetul… ?! Că i-a iertat pentru că au fost respectuoși ! Și s-au încadrat în timp ?! Și dacă nu veneau în 10-15 minute le cerea revocarea. Și dacă nu veneau, a doua zi, ele făcea plângere penală ! Chicotelile lui Toader pe tot parcursul conferinței de presă au depășit, cu mult, „altă întrebare„ ! O reacție necontrolată a unui om profund iritat dar și profund jenat, care și-a ascuns sentimentele. Fix ca studenții săi, prinși cu copiuța la seminar.
De ce era jenat? Pentru că nu știa ce explicații le va da celor în fața cărora s-a angajat că-i va executa pe Kovesi și Lazăr. Pentru că l-au pus ministru , să cucerească cea mai importantă redută și el a eșuat, penibil. Pe Iordache nu l-a învins frica străzii. Ci Grindeanu et Compani, de frica străzii. Tudorel a venit triumfal și s-a întors cu coada între picioare. Zâmbea șmecherește ca să nu izbucnească în plâns și să urle: „Îmi pare rău! Nu am putut mai mult! Iertați-mă!„
Să te ții execuție ! Cazul acesta este bumerangul. Tudorel care a spus , timp de 45 de minute o poveste frumoasă, dar care nu a avut suficient tupeu să arunce cu toate pietrele din dotare că să spargă geamurile DNA și Parchetului General. E cam greu să se asocieze în văzul lumii și cu Dragnea, și cu Tăriceanu, și cu Băsescu, după ce s-au luptat între ei, atâția ani.
Toți, și nu numai ei, dar și gurile de tun sponsorizate, au exploatat până la refuz, tot ce s-a putut exploata. Ținta a fost una singură : libertatea și să schimbe din temelii Codurile penale omorând lupta anticorupție. Au făcut-o meticulos, bucată cu bucată, aproape în fiecare zi. Au stat la pândă, și-au pus deontologii și vuvuzelele să propage meta-interpretări cu o singură legătură : cât să așeze dubiul naivilor sau oamenilor nespecializați asupra nedreptății de care au avut ei parte în Justiție. Numai că vremea proștilor a cam trecut. Au învățat cum au eșuat. Ca atare, discuțiile generate de ei în dezbatere, soluțiile lor miracol:„Hai să-i punem la punct, la colț, să le arătăm cine a venit la putere, cu cine se pun„, au eșuat. Chiar dacă și- au găsit mulți susținători. În general, toți cu probleme penale și mulți borfași în dotare. Nu le-a ținut. Iar recenta condamnare a dramoletei cu buze roz, victimizarea în sutien și fericirea în minijupuri prin restaurante, după o tură pe la tv., le-a înghețat sângele în instalație.
Și Tudorel Toader se regăsește în acest mare tablou. Spre deosebire de Florin Iordache, lăsat singur și sacrificat, Tudorel a acționat parșiv pentru public. Azi s-a dovedit fâsâit rău ca strategie. A luat tactica struțului. Bagă capul, se face că nu e oportun, dar se dă rotund : monitorizează ! Frecții !.
S-a țipat la DNA, Parchetul General și SRI că blochează economia, mediul de afaceri,că binomul a subjugat Justiția, că toți politicienii sunt terorizați, îmbolnăviți, nevinovați, că nu mai semnează funcționarii în primării, consilii județene, ministere, că se blochează fondurile europene. Că magistrații sunt inamovibili, Dumnezei. Așa și e! Ați văzut pe cineva având curajul inițierii unei legi a răspunderii magistratului?! Nici nu o să vedeți! S-au ațâțat categorii profesionale, s-a continuat cu atacul la adresa instituțiilor și a sistemului judiciar în tot ansamblul său, s-a încercat diminuarea fenomenului corupției prin ridiculizare, s-a hulit americanismul, europenismul prin clamarea naționalismului frenetic și atacarea corporatiștilor. Totul stimulat cu o grijă aproape programatică. Azi Grindeanu a stat cu capul plecat în fața lor. A luat foaia de parcurs ca un elev mediocru tema pentru acasă.
Avalanșe de prostii, falsuri, inexactități, jumătăți de adevăr. Toate arătau un singur lucru: că au început să dispere. Au și de ce. Miza e liniștea lor politică, personală, supraviețuirea.
Destinatarul final al acestei luptei nu a fost nici Florin Iordache, nu va fi nici Tudorel Toader. Destinatarul final va fi omul simplu. Pentru el, tot ce a construit și câștigat cu greu trebuie să meargă, cu orice preț, mai departe. Indiferent cum îi cheamă pe cei care vor să arunce în aer totul. Azi, Tudorel Toader a făcut diferența dintre el și Florin Iordache. Cel dintâi a fost adus în urale. Cel din urmă a ieșit în urlete, dar cu mazilirea vizibilă, clară. Penibil acest Tudorel Toader! Azi, la explicațiile lui Toader, „până și miorița năzdrăvană s-a oprit din behăitul profetic„, să citez un clasic în viață. Între cele două opțiuni, prefer „Altă întrebare„. Măcar a fost cinstită și în vertijul presei.
