A hulit, a jignit, oricând, pe oricine, fără scrupul, chiar în fața unor tragedii umane, cum a avut chef și pe cine a avut chef. A făcut-o în mod repetat, pe rețelele de socializare, în ședințele Consiliului local, în cadrul întâlnirilor publice. A făcut-o cu satisfacție, cu ranjet, sau cu ochii săriți din orbite, scos din minți.
Într-o întorsătură de evenimente aproape simbolică, ironia , sau karma, l-a adus la Urgențe, în spitalul județean pe care l-a discreditat, în mod repetat, nedrept și nefondat. În fața propriei vulnerabilități, când nu mai este sus , ci pe targă, a ales să solicite transferul la un alt spital . O fi fost pentru că într-o lecție de viață, a realizat când, cum și cât a greșit?!?!
Poate că această căzătură este o șansă la alt tip de echilibru. Nu pe bicicletă, ci în caracter. Nu pe asfalt, ci în relația cu comunitatea și cu adevărul. Căci într-o zi, oricine poate ajunge în punctul în care nu mai contează cine te aplaudă sau cine te jigneste — ci doar cine e acolo să te ridice. Deseori sunt tocmai cei pe care i-ai disprețuit. Iar ei o fac, fără aplauze! Așa cum au făcut-o de fiecare dată, pentru oricine. Într-o seară, un oricine a ajuns, oricine !
