Pe repede înainte, prea mult lăsate, sau trase de păr. Greoaie, complicate, cu multe deficiențe și nereformate. Cu reținerile înainte, fără să iei în calcul, mai mult de o clipă, sau nici atât, că reținerile dispuse ți se vor întoarce în nas.
Acțiuni de bluf derulate săptămâna trecută de organele noastre. Din 10 audieri la sediul IPJ Olt, 4 reținute pentru 24 ore. Nici atât…! Toate 4 au fost plasate sub control judiciar pentru 60 de zile de procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt. Nici măcar nu au mai ajuns în fața judecătorului de drepturi și libertăți. Trei zile mai târziu, altă descindere, altă reținere, alt bluf: primarul din Drăghiceni, reținut de data asta de procuror, este eliberat și plasat de judecător sub control judiciar.
În esență, acțiunile DGA și IPJ ar fi trebuit să fie wow! La prima strigare, așa au fost. Pfff…ce vigilență! Ce eficiență! Cât interes pentru combaterea corupției! Aplauze! Pentru acțiuni, cu show, cu tot! Ofițerii DGA, cei de la IPJ, procurorii, o mică parte din tot acest tablou, şi-au făcut treaba. Şi asta este foarte bine. Poate într-o zi n-ar trebui să ne mai mire normalitatea. Cu toții sunt în serviciu public şi ca să-şi facă treaba sunt plătiţi. Indirect însă, au generat, după o așteptare fâsâită, în care rar s-au făcut văzuți cu ceva care să stârnească admirația și respectul ținerii pe picioarele lor, o aşteptare pe cât de matinal mediatizată, pe atât de nerealistă. Care a dat senzaţia că DGA, IPJ și procurorii de la Olt pot reforma tot, chiar şi întreg județul. Nu este deloc aşa. Dar cu această falsă impresie s-a intrat într-o spirală din care percepția vitejilor luați la trântă cu corupția, a fost suficient mediatizată încât să inducă publicului larg în cap, ideea de …frate, ce tare….nu te joci cu organu` ! Nu ! Și e normal să fie așa !
Ce te faci însă, când organu` se joacă cu tine ?! Te audiază și te reține pentru ca a doua zi, pe marginea probelor strânse, judecătorul să-ți trântească rechizitoriul în nas și să dea control judiciar ?! Ce să faci… ?! Nu faci nimic ! Pui batista pe țambal și arăți, eventual, cu degetul către judecători. Te doare-n cot de percepția publicului, de cota deloc rezonabilă în suspiciunile de corupție după care ai evaluat și ai pus cătușele după ce ai audiat. Jurnaliștii nu dau probele, probele le caută anchetatorii. Jurnaliștii dau doar comunicatele și consemnează decizia judecătorului. Așa că apar greșelile : instrumentările precare, reinterpretarea eronată a infracţiunilor, pompierismul, comparaţiile ce nu-şi au rostul în acte suple şi obiective ale acuzării, impresiile personale ale acuzatorilor. Senzaţiile ajung să ţină loc de probe, intenţia nu e demonstrată, probatoriile sunt şubrede, faptele penale rătăcite pe drum, în rechizitorii –compunere, fără descrierea clară a activităţii infracţionale, care uneori, lipseşte cu desăvârşire. Apare neglijenţa. Încep viciile de fond pe care un avocat bun și un judecător interesat ți le demontează ușor. Se mai consemnează undeva,fie și într-un raport de activitate anual că toate au fost foarte păguboase pentru instituţie și ascensiunea în carieră după care se tânjește salarial și imagistic ?! În general, impresia generată rămâne aceeași : numai judecătorul e de vină când finalul nu e cel așteptat. E greu să admiți când faci mai mult heirupism și când greșești.
În situațiile săptămânii trecute, pe ofițerii de la DGA și IPJ Olt, i-a înghițit dosarul. S-au grăbit să facă show cu cagule, fără să calculeze exact de unde şi până unde îi ţin probele. Astfel a devenit foarte greu să trimită două speţe în instanţă pe care au făcut mult zgomot de fond. În rest, doar comunicate de presă și mult tam-tam. Omul de bună credință va dezaproba asta, întodeauna !
