Paul Stănescu a dat tot ce i-a cerut partidul, partidului. Chiar peste! Fie că partidul s-a numit Geoană, Ponta sau Dragnea. Fie că a intrat singur în bătăliile electorale, sau sub sigla USL. În toate rundele electorale PSD Olt era fruntea. Când rareori a pierdut locul 1, l-ai găsit pe locul 2, sau 3. Niciodată mai jos ! Niciodată, în Olt, liderul PSD nu a pierdut vreo bătălie. Din ce motive, nu mai contează. Oricum ele nu sunt nici multe, nici complicate. Istoria în acest județ s-a scris cu cerneală roșie. Chiar atunci când Vâlcov câștiga primăria reședință de județ sub sigla PD, județul tot roșu era.
Ca lider de partid fruntaș în alegeri, Stănescu niciodată nu a cerut ceva pentru sine. Așa că, din punctul ăsta de vedere, cele două mandate de deputat ale fratelui său, funcția de consilier în actualul cabinet al ministrului Educației și așezarea cuscrei în scaunul de inspector general școlar adjunct din ISJ Olt, sunt puse pe tapet și fluturate ca să stoarcem lămâia în nas. Ce-i drept, puteau să nu fie. Și dacă sunt, câți ca ei… ?! Vâlcov și-a dus la București întreg Cartelul, a pus și azi în funcții fidelii din Frăție, a făcut și desfăcut după cum a avut chef. Știrbu și-a dus nevasta la ASF și doar demisia lui Rușanu după ancheta DNA a determinat-o să plece. Asta să ne rezumăm doar la Olt. Nu astea sunt nici păcatele, nici greșelile lui Stănescu. Un lider cu greutate în partid certificat prin procentele în toate alegerile vieții. Greșeala lui Paul Stănescu este una grăită, din lipsa de ipocrizie. Mai ales cu presa. Chiar dacă ea a fost bine intenționată și sinceră, din păcate, a răsunat mai tare decât zumzăitul fals al Rovanei Plumb și figura ei de comunistă obosită.
În partidul în care în locul realizărilor lui, estompate în vizualizări, în ciuda promovării lor pe rețelele de socializare ale deputatului Marius Iancu, presa nu întreabă care sunt reacțiile studenților pentru gratuitatea pe mijloacele de transport, ci cum e cu Belina, cu ferma de porci a fiului, cu hotelul Bombonicii, cu conacul de la Teleorman, cu partidele de tenis și sticlele de vin oferite lui Coldea, orice promisiune onorată din cadrul unui și așa, nesustenabil program de guvernare, pălește. Anihilează orice câștig electoral și anulează orice bună intenție și credință a partidului. Fiindcă în partidul pentru care Stănescu câștiga , fruntaș pe ramură, toate bătăliile, când Liviu Dragnea își adjudeca Belina, vocile oneste nu mai au ecou, nici putere. Aproape că nu se mai aud…
Doar când Dragnea și Tudose ridică tonul, sperând că vor putea să dea un suflu nou asupra realității prezente delirante din partid, mai poți distinge o urmă de bună intenție.
Stănescu nu” a ținut cu dinții” să se facă ministru. Nu cred în coincidența celor două site-uri foarte apropiate de Liviu Dragnea, care au deschis, primele, biografia romanțată a lui Paul Stănescu. Care refuză să vadă că a trăi lângă Dragnea, lângă care trăiește și Vâlcov, e o posibilitate uriașă de a te întoarce în timp. Și nu pentru că programul de guvernare e o gogoașă furioasă, mincinoasă, nu pentru că partidul nu și-ar putea consolida valorile democratice, nu pentru că nu s-ar dori o schimbare, ci pentru că în PSD –ul celor mulți, din teritoriu, oamenii trăiesc deja cu sentimentul că nimic nu se poate schimba în bine.
Așa încât, vocea lui Stănescu, oricât de onestă ar fi ea în declarația total neispirată a mândriei pentru prietenia sa cu Dragnea, nu va determina niciun fir de praf să se miște altfel decât dorește Dragnea, cel care este azi partidul unic. Această prietenie declarată neîntrebat, printr-o voce onestă dar naivă a lui Paul Stănescu îl poate costa pe Stănescu mult și multe. Personal cred că jurământul ca ministru nu e decât începutul.
Ministru, sau nu, Paul Stănescu nu a înțeles, sau dacă a făcut-o, în sfârșit, refuză să creadă în ceea ce înseamnă, este și reprezintă, prietenia Tătucului.
PSD Olt nu are nevoie de eroi. Nici de prietenii ipocrite, nici de voci care se aud fragmentar, secvențial. Nici de voci care se pierd într-o masă amorfă de lași, slugi aciuate de prin alte partide, care înjură tot ce înseamnă pesedist autentic, ci de voci care știu exact ce spun, dar care, deși au motivația, nu au și îndrăzneala de a striga tare.
În PSD, pentru PSD Olt, există încă speranță. Și viitor. Inclusiv pentru Paul Stănescu, ministru, ori, ba. În PSD –ul în care Dragnea a schimbat până și cursul Dunării, nu mai există speranță. Pentru că nicio voce onestă nu va mai fi nici crezută, nici auzită, nici nu va fi ascultată. În prieteniile cu Dragnea, ca și în cele ale lui Vâlcov, nicio voce onestă nu va fi ascultată, domnule președinte Paul Stănescu ! Cu toată prietenia…. ! Amintiți-vă de Dragnea și Grindeanu, de Vâlcov și Blaga. Vă doresc inspirație și succes !
