Doamna vice are naturelu ‘simțitor și memoria scurtă.
Se dă o scenă clasică de teatru politic ieftin: aceeași persoană care îți bagă mâna în buzunar, apoi iese în stradă să protesteze că… i s-a băgat mâna în buzunar. Aplauze pentru noul sport olimpic: ipocrizia sincronizată pe linie de partid. Doamna din filmarea cu revolta în cap, de azi și buze purpurii la locul faptei, în slujba cetățenilor, joacă magistral rolul “cetățeanului revoltat”, doar că scenariul are o mică problemă: taxele pe care le deplânge cu lacrimi de crocodil au fost votate chiar de dumneaei în Consiliul Local. Da! Exact acelea! Cu mânuța ridicată disciplinat, la ordin. Nu la ordinul de partid. Pe acela l-a ignorant. La ordinul conștiinței , din dragoste pentru slătineni. Ca să nu crească până la cerul în care doamna a citit, astrologic, pe fază scurtă. Că așa se face când vine circular pe cale orală: nu întrebi, nu gândești, execuți.
Doar pe prima, aurită, a omis-o , când a fost ordin pe unitate să nu voteze. Inspirată de Direcția economică de impozite și taxe, s – a făcut că nu pricepe indicația de aur și a votat! Să nu se supere domnul primar! Ghinion! S-a prins omul de fariseism și a trimis- o la profesie: director de producție la contoare!
Apoi, când Guvernul a tras frâna de mână prin ordonanță și a mai temperat jaful fiscal, hop și revolta! Pancarte, indignare, live-uri dramatice. De parcă nu ea era în fotografia de grup de la ”momentul aprobării”. Dar ce mai contează coerența când ai de bifat capitolul “opoziție de fațadă”?
Avem, așadar, un caz didactic: piromanul care sună la pompieri și cere decorarea pentru curaj. Întâi aprinzi focul (votezi taxele), apoi țipi că arde casa (protestezi taxele), iar la final ceri și like-uri pentru “implicare civică”. Nu e vorba despre o simplă răzgândire, sau de “ naturelu’ simțitor”, ci de o coregrafie perfectă . Vot la ordin, revoltă la ordin, victimizare la liber. Un fel de “3 în 1” politic, cu gust de populism și aromă de amnezie selectivă. Când vezi atâta pasiune subită pentru “dreptatea cetățeanului”, verifică întâi stenogramele voturilor. S-ar putea să descoperi că eroul de azi e autorul de ieri. Iar lacrimile? Strict recuzită. Șotronul, jucați?!
