Congresul PSD s-a încheiat înainte de a începe. Gongul final al unei scenete ce urmează a se juca pe 7 noiembrie, s-a bătut în momentul în care, Corlățean, s-a retras din competiție motivând gestul prin eșecul ne-coagulării susținătorilor în partid. Cine crede în marota lui Corlățean poate savura o ciocolată Dubai.
La un partid cu pretenții, precum PSD, delicatesa e obligatorie. Mai ales în cadrul unei ceremonii de consacrare a unui mecanism de validare, printr- o listă lungă, de 5 prim-vicepreședinți, care deturnează și sensul cuvântului de ”prim-vicepreședinte”. Adică, primul/1(UNU), căci de –aia s-a inventat noțiunea de ”prim” ! Alți 20 vicepreședinți, cea mai lungă listă de ”vici ” din istoria partidului, unii dintre ei fără organizații în spate, consfințesc tiparul de care PSD, un partid cu ambiții, ar fi trebuit să se lepede. Măcar acum și măcar atât !
Consensul ! Decizii luate deja în saloanele jucătoare livrate sub forma pergamentoasă a democrației interne ! Nu există ! Un consens aranjat, jucat, forțat, trădat care mimează eliminarea rivalităților. Greul abia începe ! Rivalitățile vor fi acutizate. Controlul delegatului de decor, care nu iese din rând, nu înseamnă mulțumirea lor. Mai ales a primarilor obligați să aleagă ce e, și nu ce vor să fie. În subteranele unei stabilități aranjate, primarii PSD din comune, oraşe mici, care au câştigat pe baza promisiunilor/ investiţii locale, sprijin de la centru pe infrastructură, apă, canal, sprijin pentru comunitate, rămân cum sunt : nemulțumiți și dezamăgiți. Oamenii şi-au votat cu încredere candidatul, nu pentru că ”era PSD”, ci pentru că promitea să schimbe ceva. Nu le pot spune acum, celor care le-au fost alături, că Balș, Piatra Olt, Potcoava, vor fi comune, iar Bălteni , sau Tătulești, nu vor mai exista.
Distribuția de funcții, denumită generic, Congres, poate deveni un joc periculos. De bumerang, ucigător. Iar elitele din lista celor 27, pot să parieze pe înțelegeri reciproc-avantajoase. Nu și pe credibilitate ! Pe un aport de capital civic pe termen lung, într-o încercare de limbaj ritualică, deja târzie. Ți se spune ”vom apăra valorile naţionale” când tu ai apă doar de două ori pe săptămână și investițiile ți-au fost stopate sau tăiate. Eliminarea ”progresismului” din statut îl lasă rece pe votantul de la sat, sătul de recele din casă și doar cu mărunțiș în batistă. Întrebarea e simplă și pertinentă : ce sens are partidul, dacă nu face, nimic pentru mine ?!
Dacă cei 27 nu vor livra și dincolo de unde nu sunt decât ei, partidul va pierde.
În prima filă a ”rebrenduirii”, se vede doar atât : Congresul PSD, o ratificare a status quo-ului, printr-o o ceremonie de reafirmare a puterii interne, în care un grup pestriț, de 27, taie panglica. Panglica liniștii de partid.
În topul listei și Marius Oprescu, prim-vicepreședinte PSD, între alți 4 ”primi”, într-o provocare pe voce : va fi vocea județelor în fața centrului, sau omul centrului, în fața județelor ! Asta-i provocarea ! Grea !
