Compania de Apă Olt, instituție publică esențială pentru un județ întreg, a ajuns sub control total politic devenind pentru unii, teren de experiment administrativ, arenă de influențe. Preluată în totalitate de zona liberală, CAO funcționează astăzi cu cinci directori și un Consiliu de Administrație restrâns, într-o structură în care deciziile par să se ia nu în interesul serviciului public, ci în logica unui sistem intern care se auto-fortifică.
Directorul general interimar, Constantin Dascălu, scutul care semnează tot
În centrul acestui mecanism se află directorul general interimar. Deși a câștigat concursul de director la Direcția de investiții a Primăriei, acesta s-a suspendat din post și a acceptat instalarea la conducerea CAO. Din această poziție provizorie, dar puternică, își asumă semnarea tuturor actelor controversate: preavize, demiteri, dispoziții administrative discutabile, inclusiv mazilirea pe bandă rulantă a șefilor de sedii secundare din mai multe orașe.
Fiecare semnătură dată în grabă ridică întrebări în contextul în care Curtea de Conturi tocmai a descins la companie, în urma unor sesizări legate de modul în care se cheltuie banii.
Directorul de Dezvoltare pierzător în alegeri, jupân în teritoriu
Dacă directorul general semnează tot ce i se livrează, directorul de Dezvoltare, personaj licențiat în științe umaniste(filozofie și jurnalism),cu două înfrângeri electorale consecutive la Primăria Brastavățu, unde a pierdut de fiecare dată la diferențe importante, ultima dată cu cca. 500 de voturi față de actualul primar, reconfirmat cu peste 2.500, se ocupă de teren. Cutreieră sediile secundare, comportându-se ca un supervizor neoficial, și semnează acte în locul șefilor demiși peste noapte. O practică profund discutabilă, atât procedural, cât și juridic, atât timp cât nu are calitatea de a înlocui conducătorii respectivelor sedii. Apariția sa în teritoriu nu reprezintă o verificare, ci o demonstrație de putere.
Parazitată politic, Compania de Apă Olt prezintă azi un tablou de bord unde directori interimari, politici , liberali și un CA obedient dirijează instituția pe logica unei capturi administrative.
CAO s-a transformat într-un sistem opac, în care șefii de sedii sunt demiși rapid și neexplicat, deciziile sunt luate în cercuri restrânse, iar traseismul politic funcționează ca garanție de promovare. Toate acestea se petrec într-un moment în care inspectorii Curții de Conturi verifică modul în care instituția gestionează bani, funcții și responsabilități.
Curtea de Conturi intră într-un cuib de nereguli
Controlul demarat la CAO ajunge într-un context tensionat și încărcat de suspiciuni. Preavizele în lanț, demiterile forțate, actele semnate în deplasare, de directori fără mandat în teritoriu și lipsa de transparență formează un tablou administrativ care nu poate trece neremarcat și, cu șanse mari, nesancționat.
