În orașul cu viziuni pe card, inimioare și dragoste, ștanțate pe panourile indicatoare, prestația lui Ionuț Comănescu, candidat liberal intern în cursa pentru Primăria Slatina arată exact așa ca peronul de pe trotuar. Ca un tramvai rupt în mers.
Un tânăr care se vrea în fruntea obștei trebuie să aibă, cel puțin un damf de fruntaș la oraș. Nu defilezi cu mesajele transmise pe telefon de mentorul care-ți livrează solda, în mulțime, doar din dorința de a-ți mulțumi idolul, bălmăjind dude, și când trebuie, și când nu ai pe ce, crezând că ești profund, inteligent și cu imaginea băț.„ Nu -ți dai chiloții jos„ în mijlocul bulevardului, dând cu mucii într-o cartelă uitată, nefericit și fake explicată, a unui senator, punându-i o fotografie care ți-a anulat tot adevărul postării. Nu-ți întânzi atotputernic și victorios comentariile pe postări, ca și când ai fi cucerit, în sfârșit, primăria. Dar asta depinde de sistemul de referință, depinde la ce anume te raportezi. Și de obicei, te raportezi la interes și în funcție de cât te duce capul.
Nu poți să faci campanie doar fluturând bordura, băgând Calgon în apa livrată CAO și bătând câmpii când, la întrebări pecuniare, fixe, fără echivoc, o dai în bălți răspunzând cu bile în locul costului lor, doar pentru că ești consilier local și habar nu ai ce cauți măcar acolo. Ba, poți, dar când o mai și faci nu ai avut niciun colț de hârtie igienică de informație din alea cu care te-ai auto-profilat pe frumoasa pagină de socializare. Care e cu dus-întors. Te ridică, dar îți dă și-un șut în fund.
În cauza numită cât mai multe procente în candidatură, fie ea, sau mai ales, cea internă trebuie să existe loialitate față de principii, valori și morală, nu față de persoane fizice, care nu-ți creează nici mentalitățile, nici anticorpii independenței.
Nu pot fi fruntea, nici măcar în cel mai mic sat, cei ce stau cuminţi, ca Lăbuş, oftând în micimea lor pe preşul îngust al stăpânilor politici în aşteptarea audienţelor şi se transformă apoi rapid, instant, în cocoşi care nu-şi mai încap în piele şi în pene,dându-se importanți când se gonflează tâmp, inventând, reinventând, subiecte de mult comentate și postate pe care le servești ca proaspăt culese.
Cum spuneam, depinde la ce te raportezi. Când preocupat excesiv de șlefuirea propriului piedestal pui poză cu pisica în brațe și în spatele tău, pe frigider, Fuego împodobește bradul, ce mai poți să ceri, ce pretenții poți mai avea ?! Privești, te amuzi, iar privești, iar zâmbești și, involuntar, încerci o explicație : pisica sugerează iubirea pentru animale. Dar poza de pe frigider cu Fuego ?! Poate nu-i pentru noi, cei de rând…Poate e pentru Ana.
„Frățioare„, crești sănătos, prin tine! Nu te umfla artificial, pe sforile altora, care vor sfârși prin a spune : cine, frățioare, ăla…. #hehe! Fiecare pasăre piere pe limba sa. E imposibil de gândit să pui ștampila pe un astfel de personaj. Întern, înainte de alegeri, sau în timpul lor. Crești frumos, Bubico ! Și viitorul îți va aparține ! Tinerețea e de partea ta ! Succes în alegeri !
