Florin Ciobanu, auto-intitulat lider al tinerilor fermieri și legumicultori , a schimbat politica românească precum pantoful, flecul. Fiecare partid devine pentru el o gară în care se oprește să-și mai încarce bagajul de oportunități. A pornit ca pesedist, sprijinit și promovat de Petre Daea. S-a regăsit lipit de primarul liberal al Slatinei, ca un ornament util în acțiunile acestuia, pentru ca ieri să apară liniștit în sală la un eveniment AUR unde caută un nou culcuș politic Traseul lui este o hartă a oportunităților pe termen scurt. Nu pentru agricultură, nu pentru fermieri, ci pentru poziționarea personală.
Ciobanu nu reprezintă fermierii. Îi compromite. E peste tot unde simte miros de influență. Dacă mâine ar apărea un partid cu logo-ul unei roșii, probabil ar fi primul la lansare, cu un discurs lacrimogen despre pasiunea lui pentru legumicultură. Așa se autoservește personajul care a transformat politica într-o piață volantă în care se repoziționează cu viteza cu care se schimbă prețul la tomate în sezon.
Ciobanu reprezintă flecul perfect. Un accesoriu politic reciclat. O autosuficiență folosită, dispus să fie folosit. Flecul de serviciu ! Un flec politic veșnic reciclat. O aroganță ieftină într-o găleată plină de țâțe !
