Minciunile împăratului sunt adevărurile săracului

Tăticu` a vizitat azi DNA. A ieșit repede și bine. Bine împachetat: cinci acuzații. Cea mai cea , constituire GIF! Grup infracțional organizat în jurul cârmaciului președinte al CJ Teleorman.  Nu  despre acuzațiile lui Dragnea ne dăm cu părerea aici. Nu   e treaba  noastră.  E  treaba procurorilor. Din ziua de azi, 13 noiembrie 2017 ar trebui să bage la cap Brelocurile.

Să vadă că viața e până la urmă un joc onest și că acela care nu s-a ridicat singur nici nu va pica singur. Pânza relațională între șef și Brelocurile sale, indiferent că ești în partid, în deconcentrate, în Consiliile de Administrație, în instituții din subordine, în Consiliul Județean, în Primărie sau la CAO SA, cu oameni de încredere sau fini și cumetrii, are obiective precise și scopuri clare.  Altminteri   nu și-ar justifica existența. Chiar dacă, în acest moment deși ar trebui să blesteme clipa în care au intrat în horă, doar tăcerea a devenit o stare de spirit printre ei. Brelocurile  sunt la locurile lor. Când vor vorbi, mai devreme sau mai târziu o vor face, va ieși la iveală o altă frăție care și-a împărțit între ea, partea. Unii bagă marfă, alții consultație, alții reabilitează, deratizează, repară lifturi, proiectează visuri la cheie după contracte de asistență managerială, resurse umane, management fiscal… Nimic  nu se pierde în parohia brelocurilor. Totul  se transformă. Că  nici pentru ei nu e liniștitoare povestea cu banii publici. Chiar dacă e apetisantă, ispititoare, profitabilă , îndestulătoare.  Mulți dintre ei abia au apucat să prindă gustul.

Oamenii ăștia ar trebui să fie după ziua de 13 noiembrie 2017, circumspecți și deprimați. Au familii îngrijorate în care apar frecvente căderi nervoase. Și totuși nu pleacă… Credeți că rămân din loialitate? Din teama de a pierde ce-au agonisit? Nici vorbă! Brelocurile  au fost alese după mărimea cozii. Fiecare dintre ei, când nu e ruda șefului sau sluga lui , e oglinda acestuia.  Incapabili să-și asume plecarea din funcție sau sfârșitul contractelor din bugetul local , pentru că nu mai știu să facă diferența între ele. Pentru că brelocurile, ca și șeful, sunt din acceași   bulă.  Plină de slugi plătite să le cânte în strună, să le propovăduie și să propage   zilnic minciuna grandorii, autosuficienței, aroganței lor. Brelocurile  sunt și ele niște suflete cumpărate. Banii le iau mințile și nu mai realizează că își joacă la ruletă cele mai apropiate destine. Consideră normalitate  când cumpără oameni sau când sunt slugi comuniste. Brelocurile cred că lumea se învârte în jurul lor și nici acum, în al 12 lea ceas nu înțeleg gravitatea a ceea ce se întâmplă. Pentru  că brelocurile nu mai au creier și nici personalitate proprie. Au doar  limbă. Și autosuficiență.  Și aroganțe. Și gustul banilor mulți.  Și, mai presus decât orice altceva, brelocurile au pierdut simțul realității.

E lecția zilei de azi, 13 noiembrie 2017.