Primul cadru. Oana Zamfir intră în biroul din sediul PSD. Grindeanu își așează nervos mâinile lângă foile pe masă. Foi pe care, oricum, nu le citește… În stânga, îl are pe Bogdan Ivan care zâmbește în grimase. În dreapta, pe Victor Negrescu pe care-l prezintă ”director de campanie”. Prima răspundere pasată. Undeva, în capul mesei, ascuns după un laptop se zărește și capul lui Manda, secretarul general al partidului. Grindeanu e vizibil debusolat , se tot foiește… Își dă ochii peste cap. Nasol.
E cuvântător ”pe speranță” deși chipul său arată altceva. Chestia cu Capitala, organizația cea mai importantă, puternică și candidatul ”de succes” al partidului nu-i trece prin cap…prinde ”optimismul” în gură și nu-l mai lasă. E în clișeu și nu e capabil să iasă din el. Oricum, nu i-a trecut, prin cap, replica, verbul și substantivul. Dar i-a trecut aroganța.
Cadrul doi. Negrescu nu-și ridică capul din hârtii. Probabil mai adună niște voturi. Nici n-are ce să mai zică. Conștientizează ce va urma.
Nu e de bine, frate! Se întâmplă ceva.
O mână de oameni. Cadrul fix. Și o liniște grea, apăsătoare într-un sediu care era cândva, arhiplin. Cam supărați… e cam nasol.
Se vede…nu mai au niciun chef. Trebuie pregătit speech-ul final. Oana mai mișcă puțin cadrul…Aceleași câteva fețe triste. Stop, stop, stop!
Un laptop, un laptop…unde-i un laptop? Uite-l! Uite-l și pe Manda! Frate, nici fața lui nu zice de bine. Tastează ceva. De ce mai tastează? Ce e aia? Bineînțeles, mai face o proiecție.
E ca-n filme. Și tot așa. Și tot așa….Bă, nu mai pleacă asta ? Gata, soro! Ai marcat! Du-te !
Ce a fost asta?
O altă ședință de terapie….PSD. Episodul ”C” PSD! DIN CULISELE unui partid care are prea multe, prea vechi și prea complicate culise. Așa e în viață. Unele lucruri le poți spune, altele nu. Așa e și în PSD. Unele situații poți să le citești din cadre, nu să le și recunoști. Nu pentru că ele, situațiile, nu ar fi adevărate. Ci pentru că, uneori, toate vor scoate capul, la timpul lor.
Că așa e în mușuroiul PSD, care, de ani buni, are același instinct. Când unul dintre ei se așează mai bine în scaun, se trezește, când nici cu gândul nu gândește, cu toate cuțitele pesediste înfipte în cefele și spatele lui… A simțit-o pe pielea lui Ciolacu, care s-a retras pe o poziție de forță, la Buzău. Inspirat și șmecher. Iar aceste ”cuțite” trebuie aruncate. Firea, Negoiță și vedetele expirate și frustrate trebuie să plece dacă vrem să ”facem”.
Dar, cum spuneam. Toate la timpul lor… Acum, cred că e timpul pentru o singură întrebare: poate să fie Sorin Grindeanu, al treilea element?
