Deși nu știa cu ce se mănâncă politica, Marius Bălașa a luat repede de pe jos rețeta expirată a altora. Oficial, după ce-a intrat în politică, cu nume și prenume, Marius Bălașa nu mai era niciunde. În realitate, azi nici la partid nu prea mai e.
Știrbu și-a dat seama că au aceeași vulnerabilitate: setea de putere cu orice preț. Bălașa și-a dorit să joace, a căpătat tot ce-a dorit dar nimic din ce prea ușor a obținut n-a știut să gestioneze cu cap. N-a făcut-o pentru că nicio clipă n-a muncit pentru asta. N-a învățat nici de la cei care au dispărut și continuă să dispără din peisaj că politica, deși nu pare la prima vedere, este o jucărie periculoasă, cu două tăișuri. Te ridică rapid, dar te și poate îngropa definitiv, la fel de ușor.
Că în politică , ca și-n afaceri, nu e pe te poți abține. N-a avut răbdare. L-a amețit succesul facil, a îmbrățișat minciuna, invectiva, chiloțăreala, presiunea, intimidarea, pumnul în gură dat celor din PNL Slatina, care nu-i erau pe plac, pâinea și circul. A confundat membrul onest de partid cu interesele Gigelui din politică, pe care-l adulmecă, încercând, fără să-i iasă, să-l imite. Primul pas după nominalizare : a început să conducă PNL Slatina. A ajuns să intre și-n bucătăria județeană a lui Gigel. Asta l-a întărâtat pe Moisescu. Care l-a adus pe Andrei Iordache în partid. Să-l liniștească pe Bălașa. Își ridicase nasul prea mult ! Enerva ! Cine se credea și unde se credea ?!
Pasul doi : a crezut că poate. Așa a început să inventeze subiecte, să schimbe titluri, să fie practic omniprezent. În esență, a făcut ce-au făcut toți, uneori, poate chiar mai mult. A transformat în general orice acțiune de manipulare în măciucă subordonată politic. Prost ! Incredibil de prost ! Pe zi ce a trecut, a ajuns, la început să plictisească. Apoi să irite. În cele din urmă să fie descoperit ! S-a lăsat păgubaș ! A ajuns, din motive pe care nici acum nu le conștientizează deplin, să fie urât de foarte mulți. La colegii din partid, mă refer.
Să nu se întrebe astăzi Marius Bălașa, de ce la o fiecare nouă postare, uneori extrem de neinspirat aleasă, se bucură în fața monitoarelor doar Ionuț Comănescu.
A mai făcut o eroare când s-a ținut scai să candideze. Știind câte voturi are-n spate și cum îi e firea lui Știrbu, a făcut-o, fără să realizeze, doar ca să aibă Știrbu o protecție în plus la învârteli. Și aici a încurcat rapid borcanele. Neavând vreun proiect viabil vocațional, n-a luat-o de jos, n-a clădit, s-a cocoțat din start în vârful unei campanii agresive pe teme deja mult prea disecate, încercând să atragă atenția. Și într-un timp la fel de scurt, a ajuns o propria piatră de moară politică. Nerăbdător, în mare viteză a vrut să controleze, mizând pe un palier al nemulțumiților. Au fost ! Le trecuse ! Lui Bălașa nu i-a ieșit nimic ! Doar ridicolul și penibilul petițiilor, mult și obiectiv mediatizat. Inclusiv de presa contractuală!
A încercat să devină, pe bază de prietenie, făcându-și nu mai puțin de trei pagini de socializare, sursa alternativă de preferat on line. O iluzie care, vedem din like-urile adunate, i-a adus mai multe deservicii decât realiza. A fost omul care s-a băgat, peste tot și a acaparat tot. În pescari, în capul foștilor primari, în decizii administrative din ședințele Consiliului local, în partid, în negocieri de donații și sponsorizări, în hârtii, în sărbătorile naționale, în magazinele de modă, în hotărârile administrației locale în care nu a avut niciun merit. Partidul greu l-a asimilat, nu l-a respectat, l-a acceptat din cauza lui Știrbu. De ce l-a impus Știrbu, e o altă discuție.
Însă…Odată pierdută puterea și perspectiva, Marius Bălașa pățește ca alții: un șut în fund și partidul, care e Știrbu, îl ușuie. Abia atunci îl va durea. Va realiza! Se va prăvăli tot în jurul lui, și multe i se vor întorce cu vârf și îndesat.
Marius Bălașa nu ține cont de un singur lucru. Fix acela, singurul, de care ar trebui să se teamă : Știrbu și-a permis destule pentru că a fost foarte sigur pe el în ceea ce face. Prea mult timp a avut credința că undeva, cineva l-a pus pe raftul intangibililor liberali și nu-l va mai da jos în veci. Destulă vreme s-a comportat ca un produs al jocurilor în politică.
Această aură de protejat, de trimis pe pământ, i-a plăcut teribil și i-a dat vremelnic putere, forță și autoritate, l-a făcut șmecher. Numai că în tot acest timp, în care băiatul fără o meserie precisă din Slatina se gonfla ca influență, arzând absolut toate etapele, nu realiza că, în realitate, timpul se scurgea în defavoarea lui, că așa se apropie și mai repede de sfârșit.
Din cauza profilului toxic și periculos al lui Știrbu pe care singur și l-a conturat în rândul opiniei publice și presei, de la un moment dat, Marius Bălașa, absolut orice face, zice, respiră sau, cât de puțin câștigă a ajuns să aibă efect de bumerang. Totul se întorce, ca un mare deserviciu, chiar împotriva celor care, îl susțin. Așa, a devenit o pacoste.
Din cauza lui Știrbu, Bălașa a ajuns rapid sedimentat în percepții ca un personaj slab, perdant sigur. Fiindcă Știrbu tot așa e : un fixer fără de care nu se poate face nimic, de care te lovești peste tot când nici nu te aștepți. Tentaculele-i cumetriilor politice și le-a întins peste tot . Era și cu Tăriceanu, și cu Vâlcov, și cu Bobeș, și cu Vali Steriu, și cu Mișu Voicu, și cu UDMR. Cu tot ce mișca în general și avea interes. Prin ce coterii de partid și de oculte și puturoase jonglerii politice, nu apărea mereu și spiritul lui Știrbu? Nu are inteligența să se oprească la timp. Și asta îl va distruge.
După ce-a pierit politic ca influență în PDL, Marius Bălașa nu a învățat nimic din greșelile trecuților și trecutului. Ba din contră. Pentru asta i-a fost ușor lui Știrbu să-l ademenească. L-a văzut singur pe teren, l- a mințit ordinar, dar frumos și pe Bălașa l-a luat flama. A început să se creadă de neatins, privilegiat, protejat, atotputernic și pur și simplu a crezut că totul i se cuvine.
N-a muncit nicio clipă în partid, ca și Știrbu, pentru nimic : nici pentru respectul pe care-l cerea, nici pentru stimă, nici pentru glorie, nici pentru cinste, nici pentru apreciere. Alesese să mintă. Înainte de alegerile prezidențiale, visând în realitate la demnități foarte înalte au crezut încă o dată, pe românește, că poate „să-i prostească pe proști”. Nu le-a ieșit, nu le-a mers. Știrbu nu a ajuns ambasador, Bălașa nu a ajuns secretar de stat.
De ce va eșua Marius Bălașa? Știe și el cu exactitate. Întâi de toate fiindcă a mers pe mâna lui Știrbu. Și cine merge pe mâna lui Știrbu pierde întotdeauna ! În afară de el, pentru oricine altcineva, Știrbu e mână moartă. Mână moartă e și Marius Bălașa !
Pentru că a început prost : a fost lacom, agresiv, fără substanță și a avut suficientă prostie să creadă că lui i se va crede totul. Cocoțat rapid în PNL Slatina, a devenit o reală vulnerabilitate a întregului PNL. Picat de foarte de sus, încă în stare de șoc, crede la propriu și acum că puterea, influența, banii, oamenii stau în telefonul lui Știrbu. Este un lovit în moalele capului de sevrajul puterii, izbit de iluzia acțiunilor lui pe care și acum și le citește de unul singur. A crezut că poate face orice, că oamenii pot crede și înghiți orice, că poate fi mereu deasupra tuturor, când vor cânta toți aceeași partitură fumată de oropsiți ai națiunii, prea cinstiții politicii, de masculi alfa abandonați, într-un trio formidabil : Știrbu, Bălașa , eterna și deloc fascinanta Zuzuca. Invariabil, aerul rarefiat al puterii și deopotrivă, prostiei în exces naște surogate atunci când nu mai e respirat.
Dintre toți, după eșecul alegerilor locale, Marius Bălașa va pieri cel mai repede și cel mai ușor. A ars iute și s-a stins.
El ar trebui să fie o o lecție pentru oricine în PNL Olt, condus de Gigel Știrbu, care mai vrea să-i calce pe urme.
Nu fiți zmei, ci rămâneți oameni în respect față de alegători. O vorbă din popor spune că așa cum îți așterni, așa dormi, că până nu te lovești rău de pragul de sus, nu o să-l vezi niciodată pe cel de jos. Acum, Marius Bălașa se uită în jos și îl apucă amețeala. Acolo este hău iar el este, deja, nimic.
