Privesc amuzată(deși e cam de plâns pentru urbe, de fericit pentru personaj)la „intelectualul deontolog al partidului”ajuns mare. La fel de mare precum alții de ieri și alaltăieri, scăpătați azi din chițimia de apartament, în curtea vilei din spatele blocului ori în răcoarea căsuței din pădure. Pe același loc au stat și ei, până nu demult. Azi i-a venit lui rândul. Noroc că e soare afară și când e nor clădirea e corespunzător luminată…Altfel nici umbra nu i s-ar putea distinge pe peretele lateral…
E încordat. Nu din conținutul hârtiilor supuse spre aprobare îi vine încordarea. E din cauza presei. Funcție de bliț ori de zoom își asortează mimica. Fie își dă ochii peste cap,clipind des a importanță, fie și-i face mici,țuguindu-și în același timp buzele. Ori, ori! Mai mult de-atât nu poate…
Din când în când mai deschide câte-un ochi, oftează ușor,aproape neauzit și se alintă singur,frecându-se de scaunul public:„ce-am fost și ce-am ajuns”!
Cel deosebește de celelalte două cotarle în poziție șezut pe același scaun e doar aspectul fizic. Și, categoric, culoarea! Un intens bronz natural,inconfundabil!
Răspunsul ,prieteni…e vânare de vânt. Să se revizuiască,primesc! Senatorul a dat, el a luat! USL fie lăudat…
- Latest
- Trending
