Politica, arta posibilului ne-a arătat multe . La Olt, s-a intrat pe scurta fază ce unii o văd lungă, (sau o speră…. ),în care politica a devenit și arta reciclării și a halucinației administrative.
Joi, săptămâna trecută, n-a fost o zi de numiri, ci o reprezentație de ”Bă, Geta e soru-mea” instituțional.
Prefectul ”reîncărcabil” Ștefan Nicolae, varianta cu baterii incluse PNL reușește o performanță rară: să transforme funcția de prefect într-un obiect reutilizabil. Același om, aceeași rotație, aceeași poveste. Dacă administrația ar avea cod de bare, domnul Fane ar fi scanat direct la ”reintroducere pe raft”. Din subprefect în prefect și înapoi, ca o aplicație care dă crash, dar insistă să se redeschidă. Pe reflex. Probabil că în prefectură există deja un sertar personal etichetat ”revine curând”.
Subprefectul USR, Adrian Mihai, suflu nou. Prospețime absolută, omul care trece direct din duba privată în inima administrației. Fără escală, fără turbulențe, fără CV. Genul de început care nu are legătură cu administrația ci direct cu timingul și combinația succesului în politică. Tutorialul cum să pari important din prima zi a debutat cu prefectul Fane în rolul colegului bun hârșit, care-i arăta unde să semneze la depunerea jurământului.
Mare entuziamul! Bobocul USR are deja vis de vară în pragul moțiunii. Un Clotilde , faza de gen, care din ”inteligență” instituțională aplicată direct în portofel și-a pierdut mandatul. Se întâmplă când entuziasmul compensează alte lipsuri.
Funcție mare, visuri la cheie… reorganizări, schimbări, epurări, sau înscrieri la partid.
Problema nu e că se visează. Problema e că se visează cu pixul altcuiva într-un guvern care abia își mai ține respirația. Și, desigur, idila administrativă: prefectul reciclat și subprefectul proaspăt scos din cutie. Duo perfect pentru planuri mărețe și atribuții înțelese… aproximativ.
Realitatea e din alt film. Acela în care, în timp ce voi faceți planuri de epurare în deconcentrate, s-ar putea ca cineva, la centru, să apese butonul de ”reset” fix peste voi.
Cine pe cine conduce, de fapt? Aici devine delicios. Pentru că, în tot entuziasmul ăsta de ”noi suntem șefii”, cineva a sărit peste un detaliu minor: legea.
Nu, prefectul nu e șeful directorilor deconcentratelor. Nu, subprefectul nu e regizorul unui reality-show administrativ, marca Buzoianu. Nu, funcția nu vine cu buton dăm afară pe cine nu e penelist sau userist.
Miăiță, zice Fane și fugem la lecție. Că el știe joaca. Să ți deseneze peisajul ”Codul Administrativ nu e opțional”. Nu e sugestie. Nu e ghid inspirațional. Este, din păcate pentru visul tău bobocesc, literă de lege.
Să vă deseneze Fane și peisajul ”Atribuțiile sunt plictisitoare, dar clare”: verifici legalitatea actelor, dacă nu te rezumi cumva la GDPR( vezi Dex), coordonezi, nu execuți, monitorizezi, nu decapitezi.
Cu alte cuvinte, mai mult citit, mai puțin visat cu ochii deschiși. Ironia e că tot acest entuziasm vine fix înainte de posibilul sfârșit. Guvernul care i-a numit e pe marginea prăpastiei, iar la Olt se discută deja despre ”schimbări”. Este ca și cum ai începe renovarea unei case care urmează să fie demolată a doua zi. Dar poate asta e cheia. Nu contează cât durează, contează să apuci să te comporți ca și cum ai conta.
Și totuși, e ceva de băgat în seamă. La Prefectura Olt se oferă o lecție rară de viață. Despre cum să fii sigur pe tine când nu ai de ce. Domnul subprefect debutant, ar putea învăța unde e baia în clădirea prefecturii, până să vină (re )rotirea peste drum de instituție.
Sursă legală de studiu pentru acasă: OUG nr. 57/2019 privind Codul Administrativ, Partea a VI-a, Titlul II. Citiți-l, că moțiunea nu așteaptă!
N.B. Unii deconcentrați ar merita să și piardă scaunele de partid. Dar nu voi puteți face asta, bucuria piticului!
