Cineva din deal ne ia de proști. Rău ! Rău de tot ! Mai are să ne ceară în comunicatele de presă să aplaudăm inițiativa. Să ne dea și ziua și ora și locația unde să facem, asta. E în stare să ne planteze și doi-trei, gură cască, trimiși pentru „impresie „!
Dacă nu știați până acum, ei, bine, ați aflat ! Se face ceva , mare ! E pe bază de săpat gropi și , cum altfel, pe bani ! Cea mai mare plantare din Slatina, casa noastră, mai mare decât toată peisagistica din vremea fostului primar Gheorghe Păunescu, urmează a fi implementată. Materialul, 1000 de puieți : frasini, platani, arțari verzi și roșii. Cât ?! Aproape 1 miliard : 80.000 lei ! Scopul ?! Multiplu : „îmbunătățirea aspectului vizual al orașului, obținerea unui ambient mai plăcut pentru comunitate și ameliorarea calității aerului prin absorbția dioxidului de carbon și a altor substanțe nocive din aer„.
Prin cine ?! Prin Rupiah renegociata ! Care, ce ?! Care dă cu sapa și planta ! Și atât! Executarea! Puieții ?! De unde ?! E din alt film. Unul în care „impresia sugestiei„ de unde să se facă achiziția puietului nu mai e impresie. Fiindcă Rupiah-ul plantator nu posedă în patrimoniul dendrologic. La rândul lui, trebuie să-l achiziționeze ! Iar impresia sugerării achiziției poate fi o altă carte jucătoare a jucătorului care ne ia de fraieri.
În rest, jos pălăria ! Primul pas făcut, treaba trebuie să continue. Mai bate vântul, mai zboară puietul, se mai usucă, se mai și fură…La primăvară, alții la rând ! Alt material dendrologic ! Asta înseamnă să fii jucător ! Să te ducă mintea și să faci, pe Rupiah-ul renegociat, întreceri muncitorești. Ca la ziar… !
