Dacă Dragnea ar fi întrebat, la ora la care scriu, pe cine din guvern remaniază foarte probabil, nu ar ști ce să răspundă. Un hău politic din care nu se știe dacă va supraviețui îl pândește, iar Dragnea, aflat evident în dificultate, anunță că-și anuleză propria ședință de partid. Motivul este simplu: nici el nu știe pe cine anume să așeze legal pe scaune. La o adică, chiar propriul mandat de șef al partidului îi poate fi pus sub semnul întrebării. Și asta îl sperie cel mai tare. Dacă nu mai ești președinte la partid, ești nimic, e un adevăr care doare. Sufocă.
Dacă l-ar întreba cineva acum pe Dragnea ce coaliție comandă la guvernare, și aici ar avea greutăți în a da lămuriri clare. PSD-ALDE, alianța ad -hoc, în mod real, nu mai există. Partenerii săi sfârtecă zilnic candidatul contrafăcut al alianței la Președinție, Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu, așa cum a apărut/ rupând partide, așa se va și evapora, lansându-se singur, cu tot ridicolul de rigoare din dotare. Când în România orice se poate destrăma într-o clipă și când nici susținerea de peste 70% în Parlament nu rezistă, câtă stabilitate poate da într-un crunt context politic o înțelegere politicianistă neclară de fragil peste 50%?!
Liviu Dragnea, premierul și președintele PSD, încă mai vorbim despre una și aceeași persoană, nu mai poate să lămurească pe nimeni. E sleit, e vulnerabil, e înfricoșat, e grăbit. Și graba, strică treaba. Și treburile, și remanierea, zenul, karma și feng shui-shui-uri.
Dacă același Liviu Dragnea ar fi chestionat în legătură cu ce mai vrea să facă din partidul său și partidul său pentru România, și aici ar avea probleme serioase în a da replici sincere. După patru ani de cârmuit, nu este deloc limpede ce partid mai conduce Liviu Dragnea.
Nemuritorii baroni PSD, motoarele electorale social democrate, în mare parte, sunt în plină schimbare. Nu mai sunt, supușii de ieri. Sunt elevați, îndrăzneți, mult mai populari, strâns uniți, cu interese clare, gândesc și nu par prea fericiți să nu-și mai recunoască locul nici în partid, nici în guvernl. Ies la luptă cu armele lui Dragnea. Un Dragnea captiv unei restrânse tabere ce taie și spânzură, formată în mod exclusiv numai din apropiați ai lui. Vorbim despre o versiune 2014 a ceva ce s-a mai întâmplat acum mai bine de un deceniu în PSD. Și s-a sfârșit rău, tot în buna tradiție social-democrată.
De exemplu, nici ei nu-și explică și nu înțeleg prea bine azi, de ce s-au făcut pulbere, în doar doi ani și cu o viteză amețitoare. De conștientizat, conștientizează ce li se întâmplă. Indică un singur nume: Liviu Dragnea. Și cum istoria se repetă când nimeni nu învață nimic din ea, la fel ca în 2004 cu Adrian Năstase și 2014 cu Victor Ponta, acum se gândesc dacă este într-adevăr bine ca Liviu Dragnea să fie cel care să conducă pe viitor partidul.
Prins într-un asemenea tablou, exclusiv din cauza propriilor greșeli, Liviu, premierul de la Teleorman a rămas cam nesigur pe front. Cu un partid care-i mârâie nemulțumit din ce în ce mai tare, cu fostul partener,Paul Stănescu, care-l ucide zilnic politic, cu un guvern ce nu mai are foarte mare stabilitate, cu o candidatură la Președinție care-i poate sfârși cariera politică, cu o justiție hărțuită, care îi suflă în ceafă și care-i poate da, lovitura fatală, cu niciun mare proiect realizat pentru România, același Liviu Dragnea a rămas doar cu trei aliați. Adică trei persoane fizice. În stânga, cu doamnele de la Videle, Viorica și Carmen, apă chioară în partid, în dreapta, cu un condamnat ca și el: Darius Vâlcov. Mai tânăr, mai ratat, mai necopt, mai disperat, mult mai lacom financiar și avid de putere. Și…cam atât.
„Spune-mi cum vrei să te prăbușești, ca să-ți spun cine ești„, scria Emil Cioran, în „Lacrimi și sfinți„. Cam de tot ce-a scris Cioran ne lovim până și astăzi. Intrând în pariurile cârlanilor, nu aș paria pe o remaniere prea curând. E prea mare frica, prea puternică nemulțumirea, prea adânc războiul. Pariez pe Stănescu. Am făcut-o de la început, fără ezitare, chiar și atunci când era cel mai bun prieten al lui Liviu. De ce așa ?! Fiindcă lipirea lui Vâlcov de Dragnea nu avea cum să aibă alt efect decât cel prezent. Dintre Dragnea care este și nu mai poate fi, mai mult decât este, și Stănescu, care nu este, dar poate fi, nu poți să pariezi pe Vâlcov ! Decât dacă ești tâmpit !
