Face ce face Emil Albotă din biroul sediului Ministerului Educației și tot la prima dragoste îi e gândul. Catedra! Şi ne ceartă…! Și regretă…„Mi-aş dori mult ca, în locul mult mediatizatelor „evenimente mondene” care ţin prima pagina a publicaţiilor şi a site-urilor de ştiri, reuşitele elevilor noştri să fie popularizate şi recunoscute la adevărata lor valoare. Avem copii-genii, copii de care oricând şi oriunde în lume ar trebui să ne mândrim, să le evidenţiem şi să le recunoaştem capacităţile intelectuale.
Din partea mea, felicitări şi recunoştinţă deplină elevilor participanţi la Olimpiada Internaţionala de Lingvistică din Bulgaria, de unde s-au întors două medalii de argint. O dată în plus, reuşita acestor copii mă fac mândru că sunt român.
M.E.C.S.: „La a treia prezenţă la Olimpiada Internaţională de Lingvistică, lotul olimpic al României a cucerit două medalii de argint.
Medaliat cu aur la ediţia precedentă, dar şi la recent încheiata Olimpiadă Internaţională de Biologie, Dan Mircea Mirea (clasa a XII-a/Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti” din Craiova) a obţinut în acest an medalia de argint şi premiul pentru Cea mai bună soluţie găsită în rezolvarea unui subiect. O distincţie similară – medalie de argint – a cucerit şi Teodora-Elena Solovan, elevă a Colegiului Naţional „Petru Rareş” din Suceava. Din lotul ţării noastre au mai făcut parte medaliatul cu argint din 2014, Vlad Neacşu, elev la Liceul Internaţional de Informatică din Bucureşti şi Denisa Apetroaiei, elevă la Liceul Teoretic „Mihail Kogălniceanu” din Vaslui. La toate cele trei concursuri, elevii români au fost pregătiţi şi însoţiţi de Roxana Dincă şi Adina Dragomirescu, cadre didactice la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti.
Olimpiada Internaţională de Lingvistică, una dintre cele douăsprezece competiţii internaţionale de ştiinţe, este un concurs structurat pe două niveluri: o probă individuală şi o probă pe echipe. Subiectele solicită operarea cu analogii, prin aplicarea elementelor de logică gramaticală şi logică matematică în procesul de înţelegere a unor texte în limbi necunoscute, pornind de la premisa că lingvistica ordonează gândirea şi reglează procesul de comunicare lingvistică explicită prin construcţia de structuri care favorizează învăţarea cu uşurinţă a oricărei limbi.
La ediţia curentă a olimpiadei (a XIII-a), desfăşurată în perioada 20 – 24 iulie, în Bulgaria (Blagoevgrad), au participat echipe din 29 de ţări: Australia, Bangladesh, Bugaria, Canada, China, Cehia, Estonia, Franţa, Ungaria, India, Irlanda, Islanda, Japonia, Kazahstan, Lituania, Olanda, Polonia, România, Rusia, Singapore, Slovenia, Coreea de Sud, Spania, Suedia, Taiwan, Turcia, Ucraina, Anglia şi Statele Unite”, consema, în urmă cu câteva zile pe pagina personală a rețelei de socializare, Emil Albotă.
Căruia habar nu am dacă și cât îi priește ministerul, dar e clar, că Slatina îi lipsește.
Catedră , sau primărie…Asta-i întrebarea! Şi răspunsul…„În acest moment nu pot să afirm faptul că voi candida pentru funcția de primar. Nu exclud din prioritățile mele această posibilitate, însă pentru un asemenea pas important, este necesar să-ți dorești și să te bucuri de susținerea partidului și a colegilor de partid. Dacă UNPR va considera că pot să reprezint cu seriozitate și responsabilitate interesele cetățenilor din Slatina, eu sunt pregătit să-mi asum acest angajament. Până atunci, mă bucur să ajut județul nostru, atât cât pot, din funcția de secretar de stat în Ministerul Educației.„
Nostalgic după Slatina și viața ei, Emil Albotă nu pare dispus să renunțe la orașul în care a crescut și care, politic,l-a consacrat.
Un oraș pe care, mărturisește secretarul de stat, îl dorește profund educat, într-un sistem educațional definitiv depolitizat instituțional.
Surprinzător, ceea ce face actualul guvern, pune chezășie secretarul de stat Emil ALBOTĂ.
O chezășie politică, într-un orizont al învățământului depolitizat limitat, în care și Emil Albotă, la rându-i politician, e prins.
Cu „răbdarea lucrurilor mărețe făcute prin pași mici” sunt de acord…
În rest, continuați să iubiți Slatina, încercați să faceți ceva pentru un învățământ curat, fără amprentă politică și performați în carieră. Nu cred în promisiunile guvernamentale. Nici în ale celor foste , nici ale celui de azi, nici ale celui ce va să vină. Nu cred în depolitizarea învățământului și a celorlalte instituții. E suficient să arunc un ochi în curtea Inspectoratului Școlar și birourile directorilor din unitățile școlare. În marea lor majoritate, mă cutremur. Dumneavoastră?!
Şi de-o fi să fie, primărie, Emil Albotă ştie care-i primul lucru, (sau…pas!)pe care-l va face: ``Ipotetic: priorități sunt multe. Cap de listă cred că ar trebui să fie schimbarea mentalității. Așa cum am afirmat public nu Lucrurile pot fi făcute bine muncind corect și cinstit, mai ales dacă și cetățenii își aduc în mod responsabil şi pentru interesul comun, aportul lainiţierea proiectelor. Ar fi un lucru extraordinar, mai ales că, în acest fel, cooptăm cetățenii la realizarea unui plan de idei și, mai mult, îi implicăm fizic în realizarea oricărui proiect care poate contribui la dezvoltarea orașului nostru.„
Emil Albotă priveşte Slatina cu ochiul omului onest:„ Îmi place Slatina așa cum este ea astăzi și nu mă dezic de realizările anterioare ale administrației locale. Nu aș schimba nimic din ceea ce s-a făcut și se vede, doar le-aș întregi, le-aș completa, le-aș dezvolta. Și aș veni și cu alte proiecte noi, cum ar fi cel de restructurare a învăţământului tehnologic local, menite să facă din orașul nostru un reper important pe harta țării, un adevărat punct de atracție pentru copiii și nepoții noștri. Dacă ar trebui schimbat ceva, n-ar fi un lucru, ar fi o stare. Sfidarea, indiferența, interesul personal au lăsat amprente vizibile pe imaginea, clară și curată cândva, a Slatinei. E timpul să o luăm de la capăt, să cooperăm, să conlucrăm, să muncim pentru orașul nostru și să-i dăm stralucirea pe care o merită. Și cred că numai împreună putem reuși.„
După cum vorbeşte, candidatura lui Emil Albotă la Primăria Slatina, pare una foarte probabilă. Şi totuşi…KANT e mai actual ca oricând : „una e să ai 100 de taleri în cap, alta e să-i ai în buzunar…„
