Ieri. Anul nostru…Am intrat în sediul PSD. În câteva minute avea să înceapă o conferință de presă. Prima după victoria uriașă în alegeri a organizației. Alta…nici nu mai știu a câta! Primul chip care mi-a ieșit în față a fost al primarului nostru: Emil Moț. Am schimbat saluturile de politețe și…întrebarea:
-„Ce știi de Gigel„?!
– Care Gigel…?!
– E, care….vecinul!
Nu m-am prins.
– Care vecin?!
– Știrbu…!
– Ce să știu?!
– `Mai e, nu mai e, și-a dat demisia din președinte?!
– Habar nu am…informațiile sunt ambigue și contradictorii. Acu nu mai e, peste cinci minute, e….
– Să-l țină Dumnezeu…
– Poftim ?! Să-l țină, ce?!
– Președinte, la PNL Olt„!
L –am privit lung și câș pe Moț. M –am gândit: e obosit, nu s-a odihnit suficient…
L –am întrebat:
– „ Ce zisăși, mă…?!
– Ce –ai auzit! Să rămână președinte! Unde găsim noi, altul mai bun ca el…Să țină cu PSD„?!
L –am privit din nou, pe primar. Nicio tresărire pe fața lui, nicio urmă de zâmbet malițios. Abia atunci „mi-a picat fisa„…
Avea dreptate! O spunea serios. Era ceva de tipul„ Gigele te iubim, că ca tine nu găsim„!
PNL Olt stă cu mortu` în casă și refuză să-l declare. Cum să nu-i placă asta, lui Emil Moț?! Primar și președinte PSD Slatina?!
P.S. Acesta nu este un mesaj electoral! Acesta nu este nici un text destinat sprijinirii vreunui partid! E gongul final al spectacolului de gală : despre Gigel care și-a pierdut identitatea. A lui și a partidului, zic !
