S –a stins din viață , azi dimineață, fostul prefect de Olt, Florea Morlova. Nea Florică, așa cum îi spuneau prietenii. A făcut-o discret, precum și-a trăit întreaga viață după ce a ales să fie aprope de copii și nepoți, părăsind Slatina, mutându-se la București. Cine l-a cunoscut nu doar i-a apreciat calitățile. L –a respectat și l-a iubit. Nu spunea cuvinte mari. Câteva vorbe simple, esenţiale, erau suficiente, soluţiile problemelor veneau de la sine.
Era calm, ascultător, zâmbitor și săritor, gata oricând să-ți dea o mână de ajutor. Se spune că nu trebuie să-i plângem pe cei care mor. Că ei vor trăi mereu prin amintirile noastre. Florea Morlova are mulți prieteni și multe amintiri în orașul de care s-a despărțit cu greu, alegând copiii și nepoțelele pe care le-a iubit mai mult decât pe băieți. Încerc să scriu și nodul din gât nu mă lasă. Îmi găsesc, cu greu, printre lacrimi, cuvintele. L –am cunoscut în situațiile cele mai complexe ale vieții. L –am văzut la bine, la greu, la bucurii și la tristeți. A fost , întotdeauna, sigur pe ce urma să facă. Adevărul e că mi- greu să scriu acum despre domnul prefect. Adevărul e că respecta ziariștii. Colegii mei care l-au cunoscut și i-au trecut ușa Prefecturii știu despre ce vorbesc. Ne-a predat niște lecții de viață pe care nu le vom uita niciodată și care ne-au folosit. Azi, după ce m-a sunat Cristi și mi-a spus, ”tati s-a stins din viață”, am revăzut toate clipele petrecute împreună. El și noi: Cornel Părnuță, Gelu Cârjan, Nețoi, Dorel Șteomlega, Luci Gherase, Ion și Luci Jianu, nea Nelu de la Saru….mulți!
Știu că s-a dus la Dumnezeu și el va avea grijă de sufletul său iar el, de acolo va avea grijă, în continuare de cei pe care i-a iubit necondiționat. O inimă bună a încetat să mai bată, un suflet mare s-a ridicat la cer lăsând în urmă o nemărginită durere şi un gol imens.
Călătorie izbăvitoare, domnule prefect! Noi ştim că drumul tău va fi bun. Gândul acesta să fie mângâiere familiei tale. Ştim că ai dori să fie consolaţi, să nu sufere. Le spun să-şi afle alinare în faptul că toate suferinţele tale şi toate realizările tale ţi-au dat o aură ce nu se va lua de la tine, care te va păstra, cât vor fi și ei veșnici, în mintea și sufletele tuturor celor ce te-au cunoscut! Cuvintele sunt prea puține, mult prea sărace, fără rost. Orice aș spune nu te mai întoarce din drum, ultimul….Dar ai fost unul dintre cei mai buni oameni pe care i-am cunoscut ! Dumnezeu să odihneasca în pace!
