Are un răspuns!
Mai…2015,
Stănescu şi-a depus demisia la Secretariatul General al PSD în cursul zilei: „Domnule preşedinte Victor Ponta, subsemnatul Paul Stănescu, vă înaintez demisia mea din funcţiile deţinute în partid, respectiv din funcţia de vicepreşedinte PSD şi preşedinte al Organizaţiei Judeţene a PSD Olt. Menţionez că rămân membru PSD. Am luat această decizie în urma demisiei lui Liviu Dragnea care a fost condamnat cu suspendare în urma organizării Referendumului de demitere a preşedintelui Băsescu. După cum ştim, în urma votului, Traian Băsescu a rămas preşedinte până în decembrie 2014. De asemenea, atunci, eram într-o alianţă cu PNL. Atunci exista USL-ul, un lucru bun la acea dată, dar acum, colegii noştrii liberali, aproape critică acele acţiuni… Cred că şi în politică trebuie să ai cuvânt, onoare, pentru că nu trebuie să spui de fiecare dată doar ce îţi convine sau ce ar vrea să audă unii sau alţii. Eu le-am spus colegilor mei din Comitetul Executiv că, Dragnea nu a luat aceste decizii singur. Mi-am dat demisia nu în solidaritate cu persoana Liviu Dragnea, ci cu funcţia de preşedinte executiv al PSD. Am considerat că şi eu trebuie să îmi dau demisia din toate funcţiile politice„
Azi, zilele noastre…
Același Paul Stănescu, dar vicepremier și ministrul Dezvoltării e titrat de presa centrală ca un opozant al lui Dragnea. Alt Dragnea…Președinte PSD și premierul factual al României. Titulatura de președinte al Camerei Deputaților, nu contează! Deloc! De ce nu spune ceva, se întreabă comentatorii, Paul Stănescu?! Ce aşteaptă? Într-un timp al zgomotului perpetuu din era noastră, ce semnificaţie are acestă tăcere, în care, numele său face mai mult zgomot decât telenovela Firea-Dragnea?!
Nicio reacție! Nicio dezmințire! Nici un cuvânt! Doar o tăcere adâncă și un vot cu majoritatea partidului, împotriva solicitării ridicării sprijinului politic lui Carmen Dan, la solicitarea Gabrielei Firea. Atât! Politic!
Administrativ, vicepremierul își ține agenda. Ritmul comunicării nu mai e la fel, dar în ipostazele foto de pe site-ul guvernului, e în delegațiile guvernamentale. Instantanee…și nimic mai mult. De mediatizarea locală au grijă pufarinele. Să fie, acolo, nu se știe niciodată…! Că pică bine, că pică nasol, nu mai contează! Bifat și…altul/alții la rând! Se scrie și… pe caiet, ca la birt! Dacă merge, să fie primit, dacă nu, nu am pupat destul(mintea lor de pufarin).
Speculativă, sau nu, poziționarea lui Paul Stănescu din zilele lui și ale noastre, nu înseamnă că trebuie să ne abandonăm simțul rațiunii (despre meserie, pffff)! Consider că trebuie să o lămurească președintele PSD Olt, sau în cel mai neinspirat caz, cei care nu sunt plătiți de nicio parte implicată. Informația poziționării lui Stănescu împotriva lui Dragnea, mult consemnată, niciodată confirmată, dar nici infirmată, este distribuită în nișe. Paradigma însă, e alta. Ce vreau să spun este nici confirmată, nici infirmată, informația nu valorează nici cât o ceapă degerată. Confuzi, susținătorii PSD la Olt, care sunt și susținătorii lui Paul Stănescu, nu mai știu ce să creadă. Au devenit consumatori captivi și încep să-și ia informația din multe surse. Citesc și se crucesc! Uluirea lor nu vine de știrile cu Stănescu. Pe el îl cunosc și cu el în frunte au fost fruntași pe ramură, în toate întrecerile socialiste interne din toate campaniile electorale ale partidului în care PSD Olt, de zece ani, a luat coronița națională pentru procentul de vot pe țară. Fie că a fost Ponta, fie că a fost Dragnea, la cârma partidului. Membrii PSD Olt care au votat Ponta președinte, Dragnea președinte, fiindcă așa i-a convins, în ședințele de partid, președintele lor, Paul Stănescu, și l-au crezut că e de bine chiar și atunci când l-au acceptat pe Vâlcov în partid și au dat de la ei, să rămână, sau să urce în funcții, pedeliștii lui Vâlcov, privesc, uluiți, spre Dragnea. Morala pesedistului autentic e simplă: cum, mă?! Și întrebările sunt multe, frustrările se accentuează, numai primar pesedist să nu fi…!
În țara guvernării PSD de azi, în Olt, politica arată altfel. Chiar e altfel!
Ei știu că PSD nu e vremelnic. Conducerea lui însă, totdeauna a fost așa. Ei știu că Stănescu nu va muri, nici pe persoană fizică, nici cu organizația, pe mâna altora. Ei știu că nu se va întâmpla asta nici pe mâna lor. În țara lui Dragnea președinte PSD și premier, pe care o conduce vremelnic, prioritățile lui/amnistie și grațiere, protocoalele, statul paralel off shorr-ul, nu vor înlocui canalizărie, centurile, reabilitările de drumuri și proiectele lor din platformele program cu care au câștigat alegerile până în ultimul cătun din județ. În ţara în care PSD e la guvernare, luat pe persoană fizică de Dragnea și inculpații, Stănescu nu e inculpat!
În ţara slujirii întruchipate în PSD, în care care nu există loialitate faţă de principii, valori şi morală, ci doar faţă de persoane fizice, în care majoritatea au devenit eterni servanţi instituţionali, ce stau cuminţi, ca Grivei, pe preşul îngust al stăpânilor politici în aşteptarea mesajelor care să le dea ok-ul transformării rapid, instant, în cocoşi care nu-şi mai încap în pene, dând cu uşile de pereţi, PSD nu poate fi luat pe persoană fizică. Dragnea se poate gonfla, schimonosi, adevărul e unul singur: el și ei, miile de membri PSD Olt, știu bine, clar și limpede cum l-au votat, în unanimitate, pe Dragnea, președinte! Și ca ei sunt ceilalți, milioanele de pesediști din organizațiile din țară. Dacă mai sunt, câți mai sunt….!
De ce tace, președintele PSD Olt, Paul Stănescu?!
Pentru că vrea să înveţe membrii de partid să se asculte pe ei înşiși şi unii pe alţii. Pentru că știe clar, o debarcare a lui Dragnea înseamnă o rupere a partidului, un dezastru greu de evitat, greu de asumat, ireparabil, în care pierderea guvernării l-ar arunca la gunoi și în soarta PNȚCD care, dintr-o luptă de orgolii asemănătoare, nu și-a mai revenit niciodată. Poate că în tăcerea Preşedintelui puteți începe să vorbiți, voi, ceilalți, și să vă ascultați între voi. Dincolo de tăcerea președintelui și la Olt, breșa există. Indiferent de funcțiile ocupate prin sprijin politic, cârlanii și brelocurile rămân la același stadiu: suferind de forme autodistructive de egoism, de lăcomii de afirmare generate de propriile obsesii, de neputinţe şi vulnerabilităţi. Tăcerea președintelui are un răspuns clar. Dar pentru a-l pricepe, îți trebuie minte! Și atât!
