Dragnea a fost ales în unanimitate(sic!)de toți membri filialelor PSD din țară printr-un congres simulacru, cu vot prin televot, care l-a făcut jupân peste partid. Să-i spui lui Stănescu, sau lui Oprescu, că puterea nu se ia cu japca când tu ai luat-o prin bunăvoința și sprijinul lor direct, și ca ei, și Oprișan de la Vrancea, așa și la Dolj, și în toată țara, e tupeu maxim!
De la jupân la partid, la jupân la guvern și peste țară nu a fost greu. Greul abia acum începe. Afară, dimineața s-a făcut răcoare și Dragnea o simte din mașină, de oriunde…Fiecare are un preț, se spune. Dragnea are și el, prețul lui. Totul s-a văzut în prima secundă din Marțea neagră, când Dragnea, prin atitudine, a derapat. Să-i explici lui Dragnea ce înseamnă echilibrul puterilor în stat, credibilitatea, Uniunea Europeană , inclusiv pesta porcină, e un exercițiu pe cât de inutil, pe atât de periculos.
Te poți trezi cu destituiri din funcție peste noapte, cu demiterea premierilor, cu telefoane de amenințare pe care nici marii infractori ai României n-au avut până acum curajul să le dea. Te poți trezi cu presiuni, cu interdicții, mutat, schimbat, cu contractul tăiat sau dat afară.
Vârful de lance este același bun prieten. Scopul este crearea unei realități publice paralele și influențarea/ intoxicarea membrilor de partid cărora trebuie să le intre bine în cap cine-i tăticul, cui trebuie să pupe inelul și ce e frica. Astfel s-au tranzacționat asiduu funcții, contracte, instituții care ar trebui să vegheze la derapaje și pe care să le împiedice.. Un flux financiar nemaiîntâlnit dar provenit numai din contracte cu statul, adică din bani publici, direcționat doar spre cercul intim de decizie al jupânului. Pentru prima oară, cu adevărat, simte frica. Îngheață respirația. Provoacă halucinații. Se Transpiră. Caută praguri și protocoale secrete în praguri. Certificate de sandilăi pentru cei care au îndrăznit să iasă din rând.
Cei care trebuie “executați” sunt luați om la om, presați și intimidați. Uneori, execuțiile reușesc, alteori nu. Un singur lucru este aproape cert: nici Adrian Năstase, nici Victor Ponta, nu acționau atât de cinic.
Statul sunt eu, și așa trebuie să rămână. De ce ?! De frică ! Dacă vreau eu, aplic legea, dacă nu, nu ! Tot eu sunt legea, doar eu o fac și tot eu o aplic. Ca atare, în fața oricăror acțiuni ale mele, tot Occidentul trebuie să tacă. Așa gândește. De ce?! De frică !
Două lucruri, sunt, însă evidente: imposibil de gândit că greii din partid vor accepta sărutul inelului, la nesfârșit. Nu au făcut-o niciodată, nu o vor face niciodată. Cabala e lege nescrisă în statut dar întotdeauna aplicabilă și actuală. I-a devorat pe Iliescu, pe Adrian Năstase, pe Micea Geoană, pe Victor Ponta…urmează Dragnea! E scris în stele. Steaua PSD… Fiecare pasăre piere pe limba sa. FRICA! E devastatoare, e ucigătoare, îți ia mințile. Ajungi în pragul disperării, sandilău! Azi, acum, Dragnea trăiește o permanentă frică. De toți și de toate, de rezultatele acțiunilor sale, până și de el. De oricine și orice. Această stare psihică de tulburare adâncă și de neliniște profundă, cu pericole reale sau imaginare, în realitate, diminuează continuu actul guvernării. Jupânul devenit un bătrânel obosit, slab, care se autoflagelează zilnic și care, cu o viteză uluitoare, se prăbușește în sine. Pur și simplu, nu se mai poate opri. Frica !
Vorbim despre frică. Dragnea are două condamnări și o frică groaznică de pușcărie. Sunt lucruri certe. S-a speriat fantastic și de protestele din 10 august și e speriat, în general, de orice formă de manifestare democratică, din țară și din partidul său. Din frică, a început să-și dedubleze personalitatea. Frica de a i se reproșa, în mod public, ceva, în partid îl blochează. Simte că tăvălugul, odată pornit, nu se mai poate opri.
Îi dau dureri de cap țipetele propriilor colegi, articolele și întrebările dificile ale ziariștilor. Se simte atacat când nimeni nu-l atacă.
Când sunt situații dificile pentru guvernare și țară tot din frică, dispare, se ascunde, fuge de-a dreptul sau o ia bărbătește la sănătoasa. ”Nu știu, nu am știut, întrebați-i pe ei”…
Nici măcar televizorul, imaginea pe care vrea să și-o proiecteze, cu accente butaforice, nu mai este o șansă politică pe care a ales-o pentru a supraviețui.
L-ați văzut , des, râzând…Asta face când nu transmite nimic. E gol și artificial. Nu spune încă bancuri cu el, dar face glumițe. Când faci ce-ai făcut și mai și continui, ești total pe contrasens. Nu poți să minți când partidul ți-e revoltat. Sau poți să faci și asta, dar înseamnă că ești atât de preocupat doar de calculele tale meschine, încât nu-ți pasă deloc de partidul tău. Condamni pentru că refuzi să înțelegi. Tot din frică. Aceea de a-ți recunoaște propriile incapacități, greșeli și slăbiciuni.
Te enervezi teribil doar când este vorba strict de tine. Și când cineva îți spune ferm ceva adevărat. Când te acuză în mod direct, când se vorbește despre afaceri, când ai tăi din partid îți spun că așa nu se mai poate. Că nu se fac autostrăzi, nu se aplică legi, nu se mai fac reforme, nu se mișcă nimic, nu progresăm, partidul se prăbușește, în țară se trăiește prost. Te doare-n bască, ți-e indiferent.
Sfidarea și disprețul sunt întotdeauna simțite de oameni și tot ei sunt cei care, întotdeauna, ți le plătesc. Oricât de Dragnea ai fi, oricâtă putere ai acumula, oricâți premieri și miniștri ai conduce, pe oricâte televiziuni ai apărea simultan sau consecutiv, live sau înregistrat, rezultatul este același. Puterea nu se ia cu japca, se pierde din motive de japcă ! Frica !
