Filosofia șpăgii o regăsim în adn-ul lor. E un mod de viață. Nu iei șpagă, nu exiști. Nu faci transferuri, ești prost. Și tu nu vrei să ieși ca prostul din viața asta. Nu ceri șpagă, nu faci transferuri, nu respiri. Nu ai rețea de firme, nu ești eminență cenușie. Și nici șmecherul de James Bond. Pe scurt, ești prost, nebun și tâmpit. Ce ne mai arată codul nespus din viața asta?! Șpaga are onoare. Altfel nu ajungi să faci totul spre a o amnistia. Sau grația. Șpaga îți indică valoarea, greutatea, importanța. Altfel cum ai face selecția promovărilor și a examenelor picate ?! Șpaga stimulează pe orice. Altfel ce atâta show pe legea offshore ?! Șpaga se ia cu cap. Asta așa ar fi trebuit. Dar când te îmbolnăvești, nu te mai oprești. Șpaga în sume mari e suspectă. Dar chiar dacă o treci prin Parlament și-o faci lege, tot ai mereu în cap că nu poți scăpa de condamnare.
Șpaga se pliază mereu pe om. Se ia de la oricine, pentru orice. Oferte sunt întotdeauna. Sunt pulifrici, sunt naivi, sunt lacomi, să vezi câta-i lista, cât de repede s-au pliat. Bani mulți, 100 milioane de lei erau sume mici, vânzătorii de casele de schimb valutar nici nu se mai mirau. Șpaga se face cu efort și chiar din împrumuturi, de la rude. De la fini, de la de frați, de la surori, de la părinți, de la prieteni, din darul de la nunți, de oriunde. Șpaga în cantități industriale dăunează grav somnului. Provoacă coșmaruri, aduce condamnări. Șpaga se negociază în 5 minute și se cară în 20, cu urcat și coborât etaje și din mașini. Șpaga se ia oriunde. Imaginație să ai și pe cine să suni, cui să transmiți. Atâta șpagă….încât să nu mai ai ce să faci cu ea. Toată lumea Corona ! Referirile la procedeul șpăgilor siciliene fac și ele ceva : crize de nervi și înghițit de pastile. Multe pastile…
Dar șpaga e extinsă în sistem. Pastilele îți dau iluzia că sistemul ești tu și el. Voi. Și dacă ar fi tăcere, ar fi perfect. Să nu se prindă nimeni, dacă se poate și asta. Cui îi pică fisa, e omul statului paralel. Un refresh minții îmbâcsite din capul satului ar fi mai mult decât salvator. Pare a fi , însă, prea târziu și condamnarea a fost deja pronunțată. Am o senzație de…va urma ! E un amestec de disperare, minciună, prostie, ipocrizie, ură, lipsă cruntă de profesionalism, încăpățânare vecină cu aroganța, penibil și infantilism.
